Pe
15 noiembrie anul trecut, trei profesori de la trei universități diferite din
Statele Unite, MIT School of Management, Baylor University și Duke University,
au publicat un studiu cu concluzii pozitive despre sănătatea mintală a
creștinilor în comparație cu cei care nu se identifică a fi creștini ori nu
cred în existența sau providența divinității.
Conform
studiului, creștinii sunt mai stabili psihic și dețin un nivel de satisfacție
personală cu 6% mai ridicat decât cei care nu se identifică a fi creștini ori
nu cred în divinitate.
Studiul
e longitudinal, în sensul că a evaluat nivelul satisfacției personale a 1.000
de persoane de-a lungul a zece ani, între 2008 și 2017. De ce aceasta perioadă
de timp? Pentru că ea e considerată de economiști ca fiind perioada crizei
economice din America, cunoscută ca the Great Recession / Marea Recesiune.
Obiectivul
și concluziile studiului sunt clar explicate. Obiectivul lui e „to investigate
the effect of religious affiliation on individual well-being / „să studieze
efectul afiliației religioase asupra bunăstării individuale”.
Iar
concluzia e că „those who are engaged in their local church and view their
faith as important to them have remarkably acyclical level of life
satisfaction, in addition to having 6% higher current life satisfaction and
probability of thriving / „cei care sunt implicați în bisericile locale și
privesc credința lor ca fiind importantă pentru ei au un nivel de satisfacție
de viață remarcabil de stabil, pe lângă faptul că dețin un nivel mai ridicat de
satisfacție a vieții și o probabilitate de a-și îmbunătăți satisfacția vieții
cu 6% mai mult”.
Poate
aceste cuvinte sunt mai greu de înțeles datorită limbajului tehnic, dar el
confirmă stabilitatea nivelului psihic sănătos al creștinilor, în primul rând,
iar în al doilea rând, că nivelul lor de satisfacție personală nu fluctuează cu
modificările ciclice care se petrec în jurul lor. Ei dețin o atitudine
optimistă, stabilă, care nu depinde de factorii economici ori circumstanțele
lor financiare.
Concluzia:
credința, biserica, practica creștinismului autentic sunt bune pentru oameni și
bune pentru societate. Noi, creștinii, deținem un tezaur care poate fi dobândit
și de restul societății. De ce atunci, întreb retoric, societatea seculară pare
mai mult interesată în marginalizarea și subminarea credinței și a valorilor
noastre care decurg din credință, în loc să le protejeze?
Peter Costea
▲ ▲ ▲ TOPUL celor mai citite articole din ultima săptămână (selecție automată) la momentul publicării articolului de mai sus:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.