M-am întâlnit cu Cristian Florea nu de mult la Mănăstirea de la intrarea
pe strada Castelului Peleș, eu mergeam în vizită la Castel el ieșea din
Mănăstire. Mi-a spus că a fost acolo pentru a-i convinge pe călugări și chiar
pe stareț de faptul că multe dintre crezurile lor sunt nebiblice. Precum cele
“remărturisite” de el în clipul de “reconvertire”.
Timp de 17 ani acest om a condamnat cu toată vehemența erezii precum
închinatul la sfinți care nu ne mai pot auzi, la Fecioara Maria și la moaște, a
condamnat corupția preoțească, accentul pus pe taxe, a condamnat lipsa de
citire a Scripturii în neamul românesc, de implicare a clericului în problemele
noii generații și chiar a căutat să facă din afară o reformă în rândul
preoților. Însă după 17 ani iată că o criză spirituală și familială îl fac să
“reaccepte” erezii pe care le-a demontat chiar el folosind Scriptura și nu
povești și tradiții, știind undeva în inima lui că totuși adevărul este unul
singur, anume că El, Cristos, este singurul Nume în care suntem salvați și în
care trebuie să cerem ce avem nevoie de la Tatăl, iar Scriptura este singura
sursă a credinței noastre.
Ce mă doare este faptul că timp de 17 ani a fost purtat (nu generalizez)
ca un “trofeu”, ca o pradă de “război”, iar acum acest “trofeu” a ajuns în
“altă tabără” și va fi cine știe cât timp fluturat de ei de data aceasta.
Întrebare este: “Cui îi pasă cu adevărat de sufletul acestui om?” Va fi plimbat
ca Samson cu ochii scoși, însă mă rog pentru el ca stâlpii idolești de care
acum se reazămă să cadă, iar el să nu rămână sub dărâmături, mă rog să-i
crească din nou “ochii” și sa vadă din nou adevărul limpede, fără “adaos
comerical”. Cred că o vreme a fost sincer și mulți au fost încurajați de el să
creadă curat în Dumnezeu, așa cum e în Scripturi. Chiar răsfoiam cartea scrisă
de dumnealui și pe care o dăruia tuturor preoților pe care-i întâlnea și în
care scria clar despre necesitatea citirii Scripturii și despre oameni care au
scuturat Biserica de-a lungul timpului de adăugiri și tradiții omenești. Mă rog
pentru tine să nu-ți pierzi mântuirea, ci să-L proclami pe Cristos cu toată
vlaga cum ai făcut-o și înainte.
Cei ce l-au primit prin Bisericile lor și au fost încurajați de mărturia
lui au datoria alături de noi să mijlocească pentru el și pentru familia lui!
Ne rugăm pentru tine, Cristian Daniel Florea!
Cu prețuire,
Toni Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.