Nu, Alexandra, nu este domn. Este o bestie cu chip de om, care consumă cea mai josnică formă de perversitate și care este mânat de cea mai violentă formă de cruzime. Este o oroare care arde deja în chinurile iadului. Iadul este în el. A intrat odată cu plăcerea ascunsă și necontrolată până când l-a consumat, transformându-l astfel într-un criminal în serie. Poate că a început cu pornografie, la fel ca Ted Bundy și, în timp, această plăcere a devenit un stăpân crud și violent care l-a făcut pe Gheorghe Dincă să-și transforme căminul în casa groazei, răpind astfel, pentru stăpânul crud, tinere de pe străzile Caracalului.
Îmi pare rău, Alexandra, că te-ai înșelat crezând că mai există domni și cred că ai început să mori când ai văzut că nu mai există nici doamne, doar persoane de sex femin și persoane de sex masculin. Ai murit când ai văzut că unii ucid cu forța fizică, iar alții ucid prin vorbe și prin indiferență. Ai rămaș șocată să vezi că nu există nicio diferență între călăul din casă și cei de afară.
Și un robot te-ar fi tratat mai bine decât operatoarea serviciului de urgentă, care se descalifică serios din punct de vedere profesional. Ea nu merită acest post care implică o responsabilitate prea mare. Ea nu poate salva vieți, pentru că nu simte și nu acționează ca un cetățean responsabil, ca o femeie, ca o mamă.
O mamă este în stare să răstoarne Pământul pentru copilul ei, în schimb operatoarea a răsturnat pământ peste tine prin indiferența ei.
Da, Alexandra, știu. Călăul ți-a vânat și ți-a ucis trupul, pe când agentul de poliție ți-a ucis inima, sufletul, speranța. La fel și toate celelalte persoane de sex masculin care trebuia să te salveze. Nu-i pot numi bărbați, pentru că asta implică prea mult și ei nu sunt. Un bărbat adevărat ar fi venit să te salveze și cu mandat și fără mandat, și cu pistol și fără pistol, indiferent de riscuri, reguli și consecințe.
Îmi pare rău, Alexandra. Eroi mai sunt doar în desene animate. Persoanele de sex masculin sunt total lipsite de eroism, de curaj și de instinctul patern. Ca să nu mai spun că, o mare parte dintre masculi, sunt cu ochii bulbucați după minore, precum călăul Dincă. Mulți dintre ei slujesc aceluiași stăpân crud. Și ei își ucid nevestele prin infidelitate și își tratează copiii ca pe niște accidente care le-au stricat distracția.
Personal, am auzit mulți masculi care vorbesc stricat și poftesc murdar niște copile. Le-am spus să le fie Rușine!
Înstrăinarea de Dumnezeu și de familie ne-a dezumanizat. Cu cât ne-am îndepărtat mai mult de Dumnezeu, pe atât de mult am înnebunit.
Familia este atacată din toate părțile și, cu cât se dezintegrează mai mult, cu atât mai violentă devine societatea. Familia trebuie să trezească cele mai înalte sentimente și valori pentru membrii ei și pentru comunitatea din care facem parte însă plăcerea și egoismul primează.
De altfel, te admir, Alexandra. Pentru curaj, pentru forma nobilă de adresare către propriul călăul, pentru inocența ta și pentru viețile salvate din mâna bestiei.
Moartea ta strigă: DREPTATE!
Dreptate pentru toți copiii răpiți și uciși, pentru toate tinerele răpite și forțate să se prostitueze. Pentru toți copiii care trăiesc în sărăcie. Pentru toți copiii abuzați de proprii părinți. Pentru toți copiii abandonați în orfelinate sau în grija bunicilor.
Și, nu doar Gheorghe Dincă este vinovat.
Trebuie să ne îngrijorăm serios pentru copiii noștri. Pentru viitorul nostru și al lor. E timpul să plângem, să ne tânguim, să ne rugăm și să acționăm.
-DEȘTEPTARE!
A venit vremea să ne trezim în sfârșit din somn. Deșteaptă-te, române din somnul cel de moarte, în care te-adânciră corupția, lenea, răutatea, indiferența, lăcomia, desfrâul.
-RĂZBUNARE!
Nu instig la ură, la proteste violente, nici măcar la pedeapsa cu moartea a răului întruchipat, Gheorghe Dincă. Sper doar ca justiția să-și facă bine treaba și toți cei vinovați să plătească și să se trezească.
Îmi rămâne însă o mare mângâiere. Răzbunarea deplină este a Domnului.
...Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să vie.
Alin Jivan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.