Fiecare în dreptul lui este așezat concomitent în mai multe structuri de autoritate (acasă, în societate, la servici, la școală, la biserică…), mai sus sau mai jos, deasupra sau dedesubt, într-o parte sau în cealaltă, pentru mai mult sau mai puțin timp.
Această realitate obiectivă ne obligă la decizii, emoții și reacții diverse, purtându-ne adeseori de la sublim la ridicol, de pe culme în adânc, de la satisfacție la frustrare, din liniște în zarvă, înainte și înapoi, de mai multe ori într-o zi.
Este greu să te rostogolești pe toboganul vieții fără să te alegi cu vânătăi și julituri, amețeli și exaltări, zâmbete și suspinuri.
Complicat!
La vârsta mea (cât de cât înaintată) și experiența mea (cât de cât), încerc să ofer cuiva (cine dorește să le audă) câteva sfaturi (de bun simț):
1. Tratează-i pe cei care sunt în sfera ta de autoritate în același fel în care ai dori tu însuți să fii tratat de superiorii tăi. Aroganța, lipsa de curtoazie, batjocura și răutatea sunt cele mai oribile trăsături din caracterul unui „șef”.
2. Respectă pe cei care au autoritate asupra ta așa cum dorești să fii tu însuți respectat de cei peste care ai autoritate. Obrăznicia, spiritul îndărătnic, nemulțumirea, trasul de șireturi, toate acestea sunt comportamente care te vor duce la faliment.
3. Din poziția de autoritate, fă o distincție clară între camaraderie și profesionalism: oamenii trebuie să știe când glumim și când muncim; ca subordonat, nu confunda momentele de relaxare când sunt permise – până la un punct – familiarismele cu seriozitatea angajării în îndeplinirea responsabilităților încredințate. Plus, aceste tranziții le stabilește ÎNTOTDEAUNA cel care este în poziția de autoritate, nu subordonații.
4. Atenție la etichetă! Fiecare sistem are particularitățile lui: mai de gală sau mai de stradă! Aici e nevoie de echilibru și – între anumite limite – flexibilitate. Desigur, una este să fii angajatul unei fabrici și cu totul altceva al unei instituții guvernamentale, una este să fii director și alta este să fii portar, om în toată firea sau copil. DAR, eticheta este întotdeauna privilegiul autorității și nu o preferință a individului, nici a majorității!
5. Abuzul, spiritul de răzbunare, favoritismele, nepotismul, duritatea cronică, excesivă (cu sau fără motiv), vulgaritatea, lipsa de integritate, toate acestea sunt ingredientele unui caracter mic, josnic, jalnic, periculos; astfel de persoane nu au ce căuta în poziții de autoritate peste nimeni și nimic!
6. Atitudinea în general, cuvintele în particular și competența în special vor inspira pozitiv sau dezaxa un sistem de autoritate. Omul din frunte își transmite starea de spirit întregului aparat care va funcționa sau se va gripa.
7. Înainte de a o impune altora, disciplina este cea dintâi calitate a poziției de autoritate. Îmi aduc aminte de ceea ce spunea un Director despre sine: „Eu am ajuns în această funcție nu pentru că am fost mai capabil decât alții, ci doar… punctual!”
8. Valorile personale sunt absolut esențiale autorității de orice gen! Un om imoral nu va câștiga respectul celor din jur, chiar dacă linia lui profesională are de-a face doar cu fier și beton și indiferent de competența sa în domeniu.
9. Nu urca pe poziții de autoritate criticând autoritatea. Curând, spiritul cultivat te va ajunge și pe tine. Există un echilibru între a critica decizii respectând omul și poziția pe care o ocupă. Este o linie fină pe care numai bunul simț și intențiile curate o disting…
10. Puterea autorității se manifestă prin delegarea de autoritate plus responsabilități. În împrăștierea ei pe diferite domenii funcționale și proiecte, autoritatea devine o investiție care se întoarce mai mare și mai puternică de unde a plecat. AVIZ: autoritatea nu se delegă fără responsabilități – este favoritism; nici invers, responsabilități fără autoritate – este ineficient!
11. Ia FOARTE în serios poziția de autoritate și responsabilitățile ei, dar nu te lua pe tine însuți PREA în serios (observați, nu am zis că deloc). Ești acolo doar pentru o vreme! Nimeni nu este de neînlocuit! Se poate fără oricare dintre noi! Plus, nu încerca să salvezi lumea, să rezolvi toate problemele, să faci toate lucrurile perfecte în jurul tău: ești doar un (biet) om, limitat, imperfect, priceput la unele dar nu la toate…
Că Bunul Dumnezeu ne-a acordat privilegiul ca undeva într-un colțișor, alții (câțiva) să dea măcar două parale pe ceea ce zicem sau facem noi, slăvit să fie El, Modelul autorității desăvârșite!
În rest, multe ar mai fi de zis, dar se leagă într-un fel sau altul de cele de mai sus!
Deocamdată atât!
Cristian Ionescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.