Câteva întrebări pentru "postacii" care încearcă să repare imaginea creștinilor și a creștinismului în fața politicii și a filozofiei LGBT.
De ce vă este jenă cu un Creștinism care a fost și este mereu o contracultură? De ce vă cereți scuze pentru ceea ce este de fapt credința creștină? De ce încercați să romanțați învățăturile Scripturii pentru a nu mai părea medievale? Dacă vă declarați cu atâta foc iubirea și dragostea față de membrii comunității LGBT, nu vă mai anatemizați confrații care încă nu au ajuns la această maturitate, iubiți fără să călcați pe cadavrele altora.
Nu măsurați dublu. Repede strigați si protestați împotriva coruptiei, însă mai apoi invitați comunitatea LGBT la masa dragostei. O, da, nu sunt la fel, coruptia și pacatele sexuale. Acum mi-am dat seama. Pentru unele merită să înghițim gaze, pentru altele trebuie să ne înghițim limba...!
Nu vă jucați în cuvinte și nu ignorați faptul istoric: pentru Creștinismul din Europa de Est momentele din aceste zile sunt istorice. Nu avem încă o teologie practică și pe înțelesul tuturor despre ce înseamnă să-i iubim pe acești oameni. Vrem să o facem, însă mai întâi trebuie să întelegem ce presupune. Poate ne punem la o masă și începem să studiem și să gândim. O întâlnire la nivelul Uniunii Baptiste nu ar strica. - Discursul popular care nu deranjează pe nimeni, însă care nu spune nimic, nu mai rezonează cu generația noastră.
De exemplu: se pare că textual vorbind, iubirea față de dușman, nu-l transformă în prieten, tot dușman rămâne. (un subiect de analiză, poate un punct de plecare).
Vrem să iubim, ajută Doamne iubirii noastre și învață-ne Duhule Sfânt iubirea născută în sfințenie și care duce la sfințenie! Amin.
David Lavric
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.