Katherine Cave este mama unei adolescente care se identifică „transgender”. Clinicienii au convins-o să sprijine tranziția fiicei sale până când Katherine și-a dat seama de pericolele medicației bazate pe gen și ale ideologiei identității de gen.
Toți oamenii ar trebui să fie protejați împotriva hărțuirii și vătămării, indiferent de felul în care se identifică. Însă nouă ca societate trebuie să ni se permită să acționăm rezonabil în baza sexului [biologic] atunci când în joc se află tratamentul medical, intimitatea și siguranța individului. Dacă „identitatea de gen” devine o clasă protejată, femeile și copiii sunt cei care vor avea cel mai mult de suferit.
Proiectul Legii Egalității [Equality Act, înregistrată în Congresul Statelor Unite ale Americii sub indictivele H.R.2282, S.1006, n. tr.] își propune să redefinească sexul [biologic, n.tr.] la nivelul tuturor legilor federale și să includă „identitatea de gen” în Legea Drepturilor Civile (Civil Rights Act) din 1964 ca pe un criteriu pe baza căruia se interzice discriminarea în spațiile publice. Presupunând că Președintele Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, se ține de cuvânt, Legea Egalității va fi în curând supusă la vot. Dacă ar trece votul și dacă ar trece și de Senat, transformându-se într-o lege efectivă, ar provoca efecte foarte nocive [șansele ca legea să fie votată în Senat sunt mici dată fiind majoritatea Republicană, și chiar în cazul adoptării, președintele Trump își va exercita probabil dreptul de veto, n. tr.].
„Identitatea de gen” e un termen prin care se înțelege modul în care oamenii aleg să se identifice pe ei înșiși bazându-se pe propriile sentimente. Nu există un test care să determine identitatea de gen a unei persoane; este pur și simplu declarată. Noile identități de gen, precum “transgender” sau “nonbinar”, au devenit șocant de comune, mai ales printre tineri.
Spre deosebire de categoriile protejate, precum rasa și sexul, „identitatea de gen” nu are nici o bază materială. Nu există nici o metodă științifică prin care îi putem dovedi existența. Totuși, un număr din ce în ce mai mare de state și administrații municipale au votat legi menite să interzică discriminarea pe baza unei „identități de gen” subiective, nedemonstrabile și autodeclarate de către o anumită persoană.
În timp ce legile care protejează „identitatea de gen” par drepte și chiar pot fi bine intenționate, daunele neintenționate pe care le produc sunt destul de grave. În calitate de mamă a unei tinere care se identifică transgender, îngrijorarea mea e personală.
Toți oamenii ar trebui să fie protejați împotriva hărțuirii și vătămării, indiferent de felul în care se identifică. Însă nouă ca societate trebuie să ni se permită să acționăm rezonabil în baza sexului când în joc se află tratamentul medical, intimitatea și siguranța individului. În aceste cazuri, a recunoaște și a lua în calcul diferențele sexuale biologice e absolut vital.
Ce poate fi rău la o lege care promite „egalitatea”? Care sunt daunele ce ar putea rezulta din interzicerea practicilor discriminatorii?
În timp ce aceste legi pot părea la început inofensive, consecințele negative care derivă din ignorarea realității diferențelor de sex au ieșit în evidență în state și țări în care legile și politicile privitoare la „identitatea de gen” au afectat deja copiii, sistemul de sănătate și spațiile în care sexul este relevant. Copiii și femeile au avut de suferit cel mai mult.
Asta nu e egalitate.
Legile identității de gen dăunează copiilor
Numărul de oameni din lumea occidentală care caută să-și modifice medical corpul pentru a se conforma cu „identitatea lor de gen” a crescut. Cea mai dramatică creștere s-a înregistrat printre adolescente și femei tinere. În mai puțin de un deceniu, numărul fetelor din Marea Britanite care caută un astfel de tratament a crescut cu mai mult de 4000%, declanșând o investigație guvernamentală.
Tot mai multe dovezi arată că multe dintre noile identități care apar printre tineri sunt rezultatul contaminării sociale, influențelor social media și/sau al unor afecțiuni preexistente, inclusiv tulburarea de spectru autist (TSA).
Unii copii învață despre aceste identități la școală. Tot mai multe districte impun ca elevii să fie învățați că sexul le-a fost „atribuit” la naștere, dar că ei înșiși își hotărăsc „identitatea de gen”. Odată ce elevii adoptă o nouă „identitate de gen”, multe școli le schimbă numele și pronumele pe care le folosesc în relația cu ei fără să le înștiințeze pe părinții. Învățătorii și profesorii care refuză să se conformeze acestor obligații impuse ideologic riscă să-și piardă slujba. Consiliul Educației din New Jersey a ajuns până acolo încât să-i încurajeze activ pe învățători, profesori și administratori să-i reclame pe acei părinți care pun la îndoială noile „identități de gen” ale copiilor lor.
Alți copii au aflat despre „identitățile de gen” pe internet, unde YouTube prezintă clipuri care conferă o aură de mondenitate și lux unor tinere care și-au făcut masectomie, iar Instagram e plin de imagini ale unor copii care se pozează împreună cu hormonii pe care-i iau.
Când părinții încearcă să înțeleagă motivul pentru care copilul lor adoptă noua identitate sau încearcă să găsească ajutor specializat pentru el, misiunea devine aproape imposibilă. Terapeuții sunt pregătiți astfel încât să răspundă afirmativ la pretențiile copilului și să ignore semnele contaminării sociale sau afecțiunile preexistente, cum ar fi autismul. Integrarea „identității de gen” în dreptul federal va îngreuna și mai mult încercarea de a găsi un ajutor potrivit pentru copii.
Cercetătorii au emis avertismente asupra faptului că tinerii cu „disforie de gen” prezintă în contextul „identității mai largi confuzie, psihopatologie gravă și dificultăți importante în dezvoltarea din perioada adolescenței”.
Mai mult, clinicienilor le e imposibil să anticipeze dacă „identitățile de gen” ale tinerilor vor rămâne aceleași la maturitate. Și totuși, tratamentul pentru acest fenomen foarte puțin înțeles și tot mai des întâlnit constă în inhibitori de pubertate și hormoni pentru schimbarea de sex. În ciuda afirmațiilor îndrăznețe ale unor medici și asociații medicale, conform cărora e necesar la nivel psihologic, acest protocol hormonal e riscant și se află într-o etapă experimentală. E deja un fapt cunoscut acela că inhibitorii de pubertate și hormonii pot provoca efecte secundare grave, printre care infertilitate.
Dr. Johanna Olson-Kennedy, directorul celei mai mari clinici pediatrice de gen din Statele Unite, dă trimiteri pentru masectomie unor fete cu vârste începând chiar de la 13 ani, totul în baza unei identități autodeclarate care nu poate fi dovedită obiectiv și e probabil să se schimbe în timp. Unii clinicieni folosesc tactici manipulatoarepentru a-i convinge pe părinți să fie de acord cu tratamentul medical la care e supus copilul lor. Ies la iveală tot mai multe cazuri în care tinerii regretă tranziția de gen, dar numai în timp vom afla cât de grave sunt cu adevărat daunele acestor intervenții medicale.
Legea Egalității interzice clar discriminarea pe bază de identitate de gen în orice „instituție care oferă servicii de sănătate”. Asta înseamnă că terapeuții și medicii riscă să li se intenteze proces dacă nu răspund automat afirmativ la „identitățile de gen ale copiilor”? Li se va interzice prin lege să caute alți factori care ar fi putut provoca disforia de gen? Cum vor primi copiii sprijin terapeutic corect astfel încât să exploreze motivele latente pentru care își doresc să fie considerați de sex opus dacă terapeuții sunt obligați prin lege să-i încurajeze?
Dacă „identitatea de gen” devine o clasă protejată federal, medicii vor mai avea voie să refuze legal acordarea unor tratamente hormonale netestate, riscante, unor copii care se identifică trans? Sau se vor simți presați să accepte pur și simplu identitatea unui copil și să-i prescrie un tratament medical suspect doar pentru a evita un posibil proces? Cum vor putea medicii să-și respecte jurământul cel mai sfânt – „În primul rând, să nu faci nici un rău” – dacă ținând la el riscă fie dați în judecată?
Legile identității de gen le dăunează pacienților
Legile „identității de gen” le dăunează tuturor pacienților, nu doar tinerilor care caută tratamente pentru disforia de gen. Diferențele dintre sexele biologice sunt mult mai profunde decât diferențele evidente între organele genitale. Printre ele se numără diferențe la nivel biochimic și celular, care au implicații vitale pentru cercetarea medicală, urmărirea evoluției bolilor, diagnosticarea corectă și tratamentul pacientului.
De exemplu, sângele unei femei care a fost însărcinată e asociat cu mortalitatea mai ridicată a bărbaților care îl primesc prin transfuzie. Cum ar putea pacienții bărbați să aibă parte de transfuzii sigure dacă tocmai aceia care lucrează în sistemul de sănătate trebuie să-i trateze pe donatori și beneficiari în baza „identității de gen” schimbătoare, nu în baza sexului lor biologic nemodificabil?
Există diferențe pronunțate și importante între bărbați și femei la nivelul sistemului lor cardiovascular, muscular, osos și imunitar. De exemplu, simptomele bolilor cardiovasculare și riscul de a le dezvolta – cauza principală a deceselor – diferă în funcție de sexul biologic al pacientului. Când prescriu tratamente, interpretează rezultatele analizelor sau evaluează riscurile pentru sănătate, medicilor trebuie să li se permită să ia toate deciziile rezonabile pe baza sexului biologic. Spitalelor trebuie să li se permită să identifice pacienții în funcție de sexul biologic.
Epidemiologilor trebuie să li se permită să urmărească evoluția bolilor în funcție de sexul biologic. Dar dacă „identitatea de gen” înlocuiește sexul biologic în considerațiile medicale, toți pacienții vor fi grav afectați; mulți vor avea de suferit.
Identitatea de gen dăunează femeilor și copiilor
Dacă identitatea de gen devine o clasă protejată, bărbații care se „identifică” drept femei vor avea acces legal la oricare vestiar, toaletă, adăpost, închisoare, cameră de probă sau echipă de sport pentru femei din Statele Unite. Diferențele de sex biologic vor fi considerate irelevante odată ce identitatea de gen va deveni criteriul determinant al incluziunii. Școlile și afacerile vor fi obligate să se supună tendinței, indiferent de îngrijorările legitime ale femeilor cu privire la intimitate și siguranță.
Când femeile și fetele folosesc dușuri, toalete sau adăposturi publice, se așteaptă în mod justificat să nu fie privite, hărțuite sau agresate de către bărbați. Dar dacă identitatea de gen devine o clasă protejată legal, femeile nu vor avea dreptul legal să ceară absența bărbaților când ele se dezbracă. Dovezile din Marea Britanie, unde numărul de spații unisex e în creștere, arată că aceste spații au devenit un magnet pentru agresorii sexuali. În unele state în care accesul la toaletă e determinat pe baza „identității de gen” au existat deja cazuri de agresiune sexuală. Una dintre victime se pare că avea numai cinci ani.
Femeile fără casă, agresate fizic și abuzate sexual care vor să se refugieze în adăposturivor fi obligate prin lege să împartă acest spațiu cu bărbați. În locurile în care legile „identității de gen” au intrat deja în vigoare, adăposturile pentru femei au fost obligate să-și deschidă porțile în fața persoanelor de sex biologic masculin, iar rezultatele au fost dezastruoase. În California, într-un adăpost, un bărbat care se identifica drept femeie a hărțuit la duș nouă femei. Un alt bărbat care se declara femeie transgender și-a agresat sexual victimele în două adăposturi pentru femei din Canada.
În baza „identității de gen”, studentele vor fi obligate să împartă camerele de cămin cu băieții, o politică adoptată deja de numeroase facultăți. Multe școli care se declară doar „pentru fete” încep să accepte bărbați care se identifică transgender. Echipele formate exclusiv din femei și competițiile sportive dedicate femeilor vor trebui să accepte bărbați în baza identităților lor autodeclarate, cum se întâmplă în state ca Minnesota, efectiv reducând drastic șansele femeilor la victorie din pricina avantajelor fiziologice incontestabile ale bărbaților. Siguranța femeilor va fi pusă în pericol în timpul sporturilor de contact.
Dacă „identitatea de gen” devine o clasă protejată, vor dispărea aproape toate spațiile publice protejate în care sexul este relevant. Femeile și fetele vor fi fără îndoială cele care vor avea de suferit.
Fac apel la toată lumea să iasă în față și să-i implore pe legiuitori să se gândească în mod critic la consecințele includerii „identității de gen” în Legea Egalității. Trebuie să acționăm înainte ca alți oameni să mai fie vătămați de această mișcare ideologică a „identității de gen”. Nu avem nevoie de alte victime. Deja e prea mult că fiica mea a fost afectată.
Traducere și adaptare după The Public Discourse
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.