Valorile constituie una dintre motivațiile care m-au propulsat să candidez la Parlamentul European. O contravaloare care necesită să fie cunoscută și confruntată este războiul societății seculare și mai ales lupta feministă, împotriva băieților și a bărbaților.
Războiul feminist împotriva familiei și a căsătoriei este mai puțin cunoscut, dar există și continuă de câteva decenii. Mult mai cunoscute sunt însă, presiunile pentru liberalizarea avortului și a recunoașterii în spațiul european, dar și la nivel global, al unui “drept” la avort. Ofensiva feminismului destructiv împotriva bărbaților și băieților este mai bine cunoscută și pronunțată în Scandinavia. Astfel, în unele școli din Suedia băieților din clasele primare li se cere să se îmbrace, ocazional, în rochițe și să se machieze.
Din nefericire, ideile și obiectivele acestei conflagrații s-au extins în tot spațiul european, simţindu-se tot mai pronunțat și în rezoluțiile dezbătute sau adoptate în Parlamentul European și Consiliul Europei.
Trebuie să fim preocupați de ascensiunea secularismului feminist şi a agendei lui în Europa? Fără îndoială! Există dovezi că feminismul a deturnat mişcarea pentru egalitatea femeilor şi a transformat-o într-o mişcare împotriva bărbaţilor, a băieţilor, a taţilor şi a masculinităţii în general? Absolut!
Subiectul acesta m-a preocupat de mulţi ani, nu doar pe mine, ci pe foarte mulţi sociologi de ambele sexe aş adăuga, care văd în ascensiunea feminismului secularist un pericol direct la adresa bărbaţilor şi a familiei. Politicile propuse şi promovate de politica feministă marginalizează în mod intenţionat bărbaţii şi băieţii, începând din clasele primare şi continuând apoi în toate sferele sociale.
O ultimă carte, care mi-a căzut în mână, privind acest subiect este “Excluderea bărbaţilor: bărbaţii marginalizaţi ai societăţii americane” (). Autorul este Andrew L. Yarrow, sociolog şi cercetător principal la Progressive Policy Institute din Statele Unite. Cartea a fost publicată la sfârşitul anului trecut.
Yarrow nu este un “conservator îngust la minte”, un creştin “fanatic” sau “extremist” care se opune egalităţii între sexe, după cum indică poziţia lui şi instituţia pentru care munceşte. Ci Yarrow se autodefineşte ca fiind un “progresist”, adică o persoană şi un intelectual care nu simpatizează cauzele conservatoare şi se identifică cu cele de stânga. Cartea lui a fost publicată de influenta fundaţie americană The Brookings Institution din Washington, DC, o fundaţie cu înclinaţii spre stânga seculară. În ultimii ani însă, cercetătorii de la Brookings Institution au devenit foarte alarmaţi de efectele feminismului şi secularismului asupra familiei şi căsătoriei, trăgând semnale de alarmă. În anul 2016, de exemplu, în toiul bătăliei românilor pentru reîntregirea familiei Bodnariu, Brookings Institution a publicat o carte foarte influentă cu privire la efectele dezastruoase ale feminismului, concubinajului şi divorţului asupra copiilor.
Putem deci, să adăugăm cartea lui Yarrow la această tradiţie a lui Brookings Institution, care continuă să atenţioneze despre impactului destrămării instituţiei familiei asupra copiilor. Însă, ceea ce face diferenţa în cartea lui Yarrow este unghiul pe care autorul l-a ales pentru a descrie această mare tragedie a societăţii americane: declinul masculinităţii în America, interesul în descreştere al bărbaţilor de a deveni taţi, soţi, oameni responsabili, de a munci, de a întemeia familii. În ultima jumătate a secolului nostru societatea americană, sistemul educaţional american, mass media, politica socială, universităţile şi instituţiile de cercetări au promovat şi accentuat ascensiunea fetelor, în toate domeniile, în detrimentul băieţilor. Cu alte cuvinte, mai toată atenţia a fost acordată femeilor şi fetelor în timp ce bărbaţii şi băieţii au fost neglijaţi.
Istoria acestor politici nefaste este descrisă cu lux de amănunte de Christina Hoff Sommers în cartea “Războiul împotriva băieţilor” (The War Against Boys), publicată în 2000 şi republicată în 2013.
Rezultatul acestor politici, concluzionează Yarrow, este expansiunea rapidă a unei subclase sociale în America: aceea a bărbaţilor care şi-au pierdut interesul de a forma familii şi de a aduce copii pe lume. Este bun acest lucru, întreabă Yarrow? Categoric nu!
Yarrow nu exprimă doar opinii, ci îşi fondează observaţiile pe o mulţime de studii sociologice publicate în Statele Unite şi în Europa. De aceea recomand cartea, fiecărei persoane care îmi citeşte postările şi este preocupată, la fel ca mine, de dezinstituţionalizarea familie şi a căsătoriei naturale.
Cartea şi ideile lui Yarrow au relevanţă sau rezonanţă pentru România? Pentru Uniunea Europeană? Categoric! Subclasa de bărbaţi americani care au devenit victime ale feminismului agresiv există şi în Europa. Yarrow discută acest subiect în cele 200 de pagini ale cărţii sale.
Secularismul agresiv al ultimelor decenii şi accentuarea unei ideologii egalitare radicale au avut efecte şi continuă să producă efecte similare şi în Europa, la fel, ca în America.
Periodic, Eurostat emite date statistice privind situaţia familiilor în Europa. Statisticile arată că în mai mult de jumătate din ţările membre în Uniunea Europeană, se nasc mai mulţi copii în familii monoparentale sau în cămine unde cuplurile coabitează, decât în familiile “tradiţionale” şi intacte. Poate fi acest lucru bun pentru Uniunea Europeană? Categoric nu! Este nevoie, în opinia mea, de o accentuare şi acceptare tot mai profundă a valorilor tradiţionale la nivel unional, a responsabilităţii individuale şi a revitalizării instituţiei familiei şi căsătoriei naturale.
Peter Costea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.