vineri, 4 ianuarie 2019

O prezentare istorică succintă a relațiilor dintre musulmani și creștini (pentru a înțelege persecuția creștinilor din Iran)

Aduceţi-vă aminte de cei ce sînt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei…” Evrei 13:3

Prin anii 600 când a apărut mahomedanismul, majoritatea statelor din orientul mijlociu care acum sunt musulmane, erau creștine.
Cucerirea de teritorii face parte din „teologia” islamului.

Este un fel de teologie geografică sau geografie teologică, teoretic islamul trebuie doar să crească ca suprafață ocupată. Așa au mers lucrurile mai bine de 1000 de ani, „casa islamului” a mers doar crescând.

Surpriză majoră pentru musulmani: pe la 1800 Napoleon cucerește Egiptul, apoi teritoriile islamice devin treptat colonii ale „creștinilor”, state coloniale.
Timp de 150 de ani are loc o modernizare formidabilă a țărilor islamice și o întoarcere spre vest a oamenilor din aceste țări.

Această modernizare a fost bine primită de majoritatea oamenilor din aceste țări, mai puțin de către clericii musulmani.

La 1979 în Iran are loc o revenire a islamismului, o reînviere care s-a făcut nu atât la nivelul oamenilor de rând, ci la nivel guvernamental.
În multe țări musulmane a avut loc un proces similar de reîntoarcere spre islamism.

În Iran situația este mai rea decât în multe alte țări islamice.
În Iran creștinismul de limbă farsi (limba de stat) este interzis, sunt acceptați dar foarte strict controlați creștinii de limbă armeană și asiriană (câteva sute de mii din 80 de milioane).

Toate adunările de limbă farsi (persană) din Iran sunt adunări de casă, subterane, de maxim 10-12 persoane.

Oamenii din Iran însă nu pot uita vremurile bune și asociază teroarea și privațiunile dictaturii actuale cu islamul promovat de stat și astfel tot mai mulți oameni sunt interesați de creștinism.

Oamenii sunt foarte interesați să asculte pe creștini, au loc zeci de mii de convertiri, mii de botezuri și există mii de adunări în tot Iranul, adunări clandestine.

Pentru creștinii din Iran, a crede înseamnă a merge la închisoare, a nu putea face școală, a-ți pierde copiii (luați de stat sau de soțul rămas musulman), a-ți pierde averea sau chiar viața.

Urmăririle, ascultarea telefoanelor, urmărirea traficului de net, amenințările, perchezițiile, anchetele, arestările și procesele nedrepte fac parte din viața de zi cu zi a creștinilor evanghelici din Iran.

Gândiți-vă la ei!
Rugați-vă pentru ei!
Aduceți-vă aminte de ei!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.