După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

vineri, 23 noiembrie 2018

Vladimir Pustan 🔴 Reciclarea butoiului lui Diogene


Privesc pe geamul biroului spre un câine proprietate a primariei, ce doarme liniştit sub roţile maşinii mele. Lucru care mă face să mai scriu câteva rânduri despre evanghelizare sau Marea Trimitere sau Marea Obligaţie sau cum vreţi s-o numiţi. Că tot eram cu ochii zgâiţi la câine mi-am adus aminte de un alt „câine”, cinicul Diogene care avea nişte idei sub părul netuns şi nespălat ce-au devenit filozofie de viaţă la români. Platon zicea despre el că-i un Socrate smintit. Printre altele Diogene zicea că un adevărat om trebuie să trăiască din mila altora, să nu se spele, inventând un soi de pustnicie interesantă. Şi-a luat un butoi, l-a pus în piaţa publică şi a locuit în el, iar întrebarea care se naşte în zăpuşeală e că dacă voia să stea departe de oameni, de ce şi-a pus butoiul în mijlocul cetăţii?

De la Diogene biserica a împrumutat doar butoiul, i-a făcut turn, a atârnat de el un clopot, l-a pus în centrul oraşului şi s-a vârât în el după ce i-a montat şi o instalaţie de aer condiţionat.

Afară în piaţă se ceartă precupeţele, tinerii joacă barbut, meseriaşii beau bere, cei mai în vârstă mor de bătrâneţe, alţii de stres şi unii pe motociclete.

Se iau droguri uşoare, se ascultă manele, se înjură, se fură. Din când în când ieşim din butoi şi facem festivaluri, cu camere de luat vederi şi pop-corn, telefoane mobile şi transpiraţie, după care intrăm repede înapoi la umbră. Probabil că de frică. Deşi ştim că o lumânare nu pierde nimic din strălucire dacă aprinde o altă lumânare.

Lot nu e vinovat că nevastă-sa a ales Sodoma. Sunt destui papă-lapte cu pantaloni. Lot e vinovat că în Sodoma s-a ascuns la umbră.

Şi pentru că ştim că iarna nu-i ca vara, folosiţi vara pentru a ieşi între oameni şi vorba lui domnului Iliescu fiţi „aproape de ei”.

Dacă nu, ni se potriveşte „Wake me up when september ends” de la Green Day pe care-i putem invita să ne cânte la toamnă la altă ieşire din butoi.

...Când am pornit maşina, câinele s-a speriat şi a fugit sub roţile din faţă. Târziu însă...

V l a d i m i r _ P u s t a n

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.