ONU și globalizarea holistică

Fondarea ordinii internaționale

Știm că ONU a fost înființată în 1945 și că la baza înființării sale stau două documente de referință: Carta de la San Francisco (1945) și Declarația universală a Drepturilor omului (1948). Acest ultim document este în special demn de atenție deoarece ONU dorește înființarea unei noi ordini internaționale pe baza recunoașterii, protecției și promovării drepturilor fundamentale a tuturor oamenilor. Este vorba de recunoașterea adevărurilor despre om și de implementarea acestor adevăruri, drepturi și valori în legislația specială a diferitelor țări semnatare ale documentului în cauză. Plecând de la acest proiect, care este deja, într-un anumit mod, un proiect globalist, ONU a dezvoltat și întreprins acțiuni interesante în domeniul emancipării popoarelor colonizate în ceea ce privește prevenirea războiului și contestarea regimurilor totalitare din secolul al XX-lea.

Cu toate acestea, în perioada dintre 1945 până în prezent, s-au dezvoltat alte proiecte globale sau globalizatoare. Unul dintre aceste proiecte îl datorăm lui Zbigniew Brzezinski și datează din 1969. Acest proiect a reformulat, într-un anume fel, mesianismul nord-american tradițional, schițând un proiect hegemonic nou, cu redistribuirea sarcinilor la nivel mondial. A fost vorba de un proiect politic sub conducere nord-americană. Acest proiect a comportat o conotație economică remarcabilă. Ulterior, a apărut un alt proiect a lui Willy Brandt. Proiectul cancelarului Germaniei de Vest a prevăzut o nouă societate internațională, inspirată din teoriile tradiționale ale internaționalismului marxist.

O nouă revoluție culturală

De-a lungul anilor, ONU a luat, încet-încet, distanță față de Declarația din 1948. Ea tinde astăzi să definească, sau cel puțin să prezinte mondializarea, globalizarea, plecând de la fapte substanțial diferite de cele din 1948. Potrivit Cartei Pământului, omul nu mai e gerantul lumii, administrator responsabil al creației și al mediului ambiant. Omul trebui să accepte supunerea sa Mamei Natură și aceasta ar fi, ca să spunem așa, noua divinitate, pe care ar trebui s-o cinstim. Deci, ar trebui să instaurăm un control al transmiterii vieții umane. Populația umană ar trebui să fie încadrată în limitele dezvoltării durabile. Omul nu este decât o ființă efemeră în ansamblul lumii. El este destinat unei morți definitive.

Așa cum se constată, este vorba de o veritabilă revoluție culturală, deoarece, contrar a ceea ce intenționa Declarația din 1948, omul nu mai este centrul lumii. El nu mai trebuie respectat necondiționat, cu toate drepturile proclamate în acest document. Este chiar adecvat să se formuleze „noi drepturi ale omului” care să fie în armonie cu noua viziune a Terrei-Gaia, și cu situația omului pe Terra. Pe scurt, proiectul de globalizare este holistic: aceasta înseamnă că omul trebuie să se supună Universului, din care emană și în care se va reîntoarce contopit.

Globalismul holistic în acțiune

Vom vedea cum această nouă revoluție culturală se traduce în unele activități ale ONU.

Exemple ilustrative

1) Pactul Economic Mondial a fost elaborat la New York, în anul 2000, în contextul celebrării „Noului Mileniu”. Potrivit Pactului Mondial, toate forțele economice private ar trebui mobilizate pentru a crea un îndrumar supranațional. Acesta din urmă ar fi chemat să definească ce trebuie de făcut în domeniul economic. Ar trebui, de asemenea, să se distribuie sarcini de producție în funcție de nivelul actual de dezvoltare din diferite țări. Comunitatea științifică, mediile internaționale și chiar sindicatele sunt invitate să participe la elaborarea acestui proiect gigantesc, în care a apărut clar o dimensiune puternică neoliberală. Din această perspectivă, persoana umană nu are o importanță primordială. Ceea ce are importanță în mod real, sunt marile companii economice ale lumii și piața mondială, liberalizată pe cât de mult posibil.  Nu întâmplător că printre primii protagoniști ai acestui proiect apar figuri precum cea a lui Bill Gates, Ted Turner, Deutsche Bank etc.

2) Un alt exemplu care ilustrează această nouă tendință a globalizării, este Inițiativa Religiilor Unite.  Cu ocazia începutului Mileniului, a fost convocată o reuniune a principalilor lideri religioși ai lumii întregi. Prin Secretarul său general din acea perioadă, ONU a preconizat elaborarea unei religii universale unice, care va merge până la a interzice prozelitismul altor religii și va impune ceastă religie la scară mondială. Acest proiect ar trebui să conducă la un nou cod de conduită. Anumiți militanți ai acestei mișcări merg chiar până la a sugera ca Biblia să fie rescrisă!

3) Drepturile copilului  ilustrează, de asemenea, scopul nostru.  La începutul lunii septembrie 2001, s-a ținut la New York o conferință preparatorie a Summit-ului Drepturilor copilului. Din cauza atentatului din 11 septembrie, Summit-ul a fost reprogramat pentru mai 2002. În contextul conferinței preparatorii, a apărut ideea că drepturile omului ar trebui să includă „servicii de sănătate reproductivă”. Această terminologie enigmatică a fost utilizată de către reprezentantul Canadei, John Kauffman. Prin urmare, în cursul acelei reuniuni, Terry Miller, reprezentantul Statelor Unite, l-a interpelat pe dl Kauffman, întrebându-l ce semnifică această expresie curioasă.  La care dl Kauffman a răspuns că această expresie include, pentru adolescente, dreptul la avort, dreptul la pilula contraceptivă de urgență, dreptul la diverse forme de contracepție, dreptul la libertate sexuală totală, toate acestea, fără ca părinții să cunoască. Acestora li se interzice să intervină în viața sexuală a copiilor lor.  Se observă aici, prin urmare, respingerea dreptului fiecărei ființe umane la viață, respingerea maternității și paternității, precum și o serie de măsuri, ce sunt prezentate ca „noi drepturi”, în timp ce aceste măsuri debilitează familiile, atentează la viață și vulnerabilizează adolescenții.

Continuarea pe www.culturavietii.ro