Mircea Platon 🔴 „Infrastructura” binelui

Cu excepția ultimei sute de ani, românii au trăit într-o lume agrară în care rânduiala era rezultatul nemijlocit al ritmului natural implacabil: succesiunea anotimpurilor dicta succesiunea muncilor câmpului, care, la rândul ei, dicta o anumită disciplină de viață, o anumită rânduială. Disciplina era garant al existenței. Pe acest gherghef natural, disciplina liturgică se putea broda liniștit, ca o desăvârșire dumnezeiască a vieții.

Intrarea românilor în zodia modernității în secolul al XIX-lea a însemnat intrarea în zona disciplinei instituționale - a sistemului de educație pus la punct de Spiru Haret, de exemplu. Comu­niștii, după etapa sălbaticei lor instaurări, și-au consolidat regimul expandând disciplina industrială și țesătura instituțional-birocratică a României (de la dispensare și școli sătești la institute de cercetare). Viața cotidiană a românilor era puternic structurată de un regim „totalitar” ar spune unii, deși teoria nu devenea întotdeauna practică. Dar armătura existenței era solidă. Deși tradițiile folclorice au fost destructurate de către autorități sau au dispărut sub impactul modernizării, existența țăranilor a continuat să fie modelată de rotirea ciclurilor naturale și, ca în vechime, de calendarul liturgic. Extrași din mediul rural pentru nevoile industriei, țăranii erau trecuți prin socializarea școlară - în licee teoretice, industriale sau în școli profesionale - și apoi încadrați în disciplina fabricii.

De la acest sistem, uneori înăbușitor și abuziv, s-a trecut după 1989 la unul în care nu doar că instituțiile statului au fost lăsate să se prăbușească, dar chiar reflexele mentale ale românilor au fost atacate la pachet ca „racile comuniste” și supuse degradării de către o vastă rețea de ONG-uri, formatori de opinie și grupuri de gherilă intelectuală cu slabă legitimitate organică, națională, și exagerată finanțare/susținere mediatică internațională. Insti­tuții precum familia, școala sau Biserica au fost supuse unor atacuri virulente și încercărilor de modificare „genetică”. Ca atare, văduviți de instituții puternice construite în jurul unor reguli clare și capabile să infuzeze viața socială cu acea doză de civilitate pe care o dă obiectivitatea celor ce posedă o legitimitate organică, românii au fost lăsați să reinventeze roata la toate nivelurile. Rezultatul a fost o societate blocată într-o babilonie preșcolară, prelogică, ghidându-se după umbrele de pe pereții cavernei mediatice care ne ține acum loc de orizont ceresc și pământesc.

Continuarea pe www.ziarullumina.ro