joi, 9 august 2018

✉ Scrisoare misionară: Familia Leţu, Mongolia 🔴 Unde e “acasă”?

Dragi prieteni, 

deși ne-am dorit să vă scriem imediat ce am ajuns în țară, în luna iunie, am reușit abia acum, după vreo cincizeci de zile.


          Am plecat din Ulaanbaatar pe 1 iunie și după o călătorie lungă în care Domnul ne-a purtat de grijă am ajuns pe 8 iunie în România. Ne-a fost greu să lăsăm în urmă atâția noi prieteni și am experimentat ce înseamnă să te simți prins parcă între două lumi paralele: am plecat de „acasă” înspre casă. Chiar Ștefan, căruia am putea spune că îi era cel mai dor de țară, după vreo trei săptămâni a întrebat când ne întoarcem „acasă” în Mongolia. Ei bine, deși ne-am dori mult să ne putem întoarce cât mai repede, se pare că nu se poate. Copilașul nostru trebuie să se nască spre sfârșitul lunii septembrie, când începe deja iarna în Siberia, pe unde ne e drumul. Și acolo iarna se termină pe la finalul lui aprilie. Însă Dumnezeu a potrivit bine toate lucrurile, ca de obicei. Spun asta pentru că dacă n-ar fi fost copilașul, am fi venit în țară doar pentru o lună, în special să luăm manualele pentru școala copiilor, și cu siguranță  am fi petrecut puțin timp cu părinții/bunicii, cu atât mai puțin cu voi toți, prietenii noștri, pe care ne-a făcut mare plăcere să vă vizităm, iar pe unii dintre voi să vă și cunoaștem.


          Da, nici n-am reușit să despachetăm că am pornit prin țară să facem vizite, atât timp cât condiția fizică mi-a permis (Alina). Am avut bucuria să împărtășim deja cu mulți dintre voi un rezumat a ceea ce au însemnat pentru noi cele aproape zece luni petrecute în Mongolia.


          În ce mă privește, Dumnezeu mi-a arătat chiar înainte de a pleca, atât de clar, că planul Lui a fost și de această dată diferit de al meu. Eu mă gândeam să ajut pe cei care deja erau acolo, familia Șoldan, și am fost mereu frustrată că nu am putut face asta din cauza faptului că a trebuit să lucrez pentru a avea viză. Apoi sarcina m-a “domolit” și mai mult în toate activitățile mele. Cu toate acestea, atunci când am terminat școala, ambele directoare (coreană și mongolă) mi-au spus că mă așteaptă să mă întorc cât mai curând și împreună cu profesorii mi-au făcut cadouri. A fost surprinzător pentru mine, dar cel mai neașteptat lucru a fost să primesc scrisori de apreciere de la elevi. Una din ele m-a convins că în tot acest timp cât am fost acolo, școala a fost exact locul unde Dumnezeu a vrut să fiu. Scrisoarea era de la un adolescent a cărui mamă a murit de cancer anul trecut, înainte de începerea școlii. Tată nu are și locuiește împreună cu fratele lui și prietena acestuia. Deși era un elev foarte bun la învățătură durerea l-a făcut să se refugieze în jocuri video, jocuri ce l-au transformat în scurt timp într-un “elev problemă”. Conducerea școlii a avut o discuție serioasă cu el, iar eu i-am vorbit oridecâte ori am avut ocazia și l-am încurajat să-și pună încrederea în Domnul. Nu a fost nevoie să-i vestesc Evanghelia, pentru că fiind școală creștină zilnic aveau timp devoțional la care participau deopotrivă elevi și profesori, fie că erau sau nu creștini. N-aș fi crezut vreodată că l-au influențat în vreun fel cuvintele mele. Dar se pare că da. Mai târziu, tot gândindu-mă la scrisoarea lui, mi-am amintit versetul în care Domnul spune că e gata să dea popoare pentru viața cuiva. Și dacă Domnul a vrut ca familia noastră să stea zece luni în Mongolia pentru viața acestui adolescent, atunci s-a meritat din plin!


          Și pentru Lidia fost greu să se desprindă de prietenii ei mongoli cu care începuse să petreacă tot mai mult timp. „În sfârșit am și eu prieteni și trebuie să plec”- ne-a spus ea. Noi ne bucurăm că era vorba de tinerii dintr-o biserică mongolă.


          Ștefan abia aștepta să vină în țară, la bunici, dar în scurt timp a început să asculte muzica mongolă cu care se obișnuise. “Uite ce mi-ai făcut!” mi-a zis într-o zi, după ce ascultase câteva melodii de laudă în mongolă. I-am răspuns că dacă cineva i-a făcut “ceva”, atunci Acela e Dumnezeu.


          Și tot cam pe ultima sută de metri petrecută în Mongolia, Emil a avut bucuria să constate că într-adevăr sunt mulți mongoli care vorbesc românește. Chiar așa! Întâlniserăm noi vreo două doamne care au făcut facultatea în România și vorbeau românește, dar se pare că sunt mult mai multe persoane în această situație. Emil a fost frustrat simțindu-se inutil în timpul șederii în Mongolia. Nu putea vorbi decât cu cei care vorbeau engleză, ajuta atunci când era nevoie oriunde era nevoie, dar asta nu era suficient pentru el.Întâlnirea acestor mongoli vorbitori de limba română, pregătiți de Dumnezeu cu mulți ani în urmă, ne-a făcut să ne gândim serios și să ne rugăm ca Domnul să aducă lângă El pe acești oameni, formând o biserică mongolă de limba română. Domnul poate! Voia Lui să se facă!


          Toate aceste experiențe n-ar fi fost posibile fără ajutorul vostru în rugăciune și financiar! Vă mulțumim! Domnul să vă răsplătească! Avem în continuare nevoie de susținerea voastră pentru timpul care ne stă înainte deoarece până la momentul întoarcerii noastre în Mongolia, vom rămâne implicați atât în facilitarea Cursurilor Kairos în Republica Moldova și în țară, cât și în evanghelizarea personală. Începând cu 29 iulie până pe 3 august, Emil participă la o tabără de instruire și evanghelizare personală în Hațeg. Domnul să lucreze și să-l folosească!

          Vă lăsăm în continuare câteva motive de rugăciune:
- Vă rugăm să mijlociți pentru noi, ca timpul petrecut în țară să fie roditor pentru Împărăția Lui;
- Rugați-vă pentru fiul nostru cel mare, Filip, ca Domnul să-l nască din nou și să-i călăuzească pașii pe calea Lui;
- Rugați-vă pentru mine să am o naștere ușoară la timpul potrivit și bebelușul să fie sănătos.      


Mulțumim din suflet! Harul Domnul să fie cu voi toți!

                                                         

Cu mult drag, împreună slujitori cu voi,
Alina & Emil Lețu


Familia Lețu - Dragomir este membră în biserica CDE „Betania” - Focșani. Această familie a mai participat la misiuni pe termen scurt în Mongolia, în anii 2013, 2014, 2015, 2016 și 2017, diferiți membri din ea mergând pe rând sau împreună și implicându-se în diferite moduri în lucrarea de acolo. În august, 2017, urmează să plece pe termen lung în Mongolia.

Pentru a-i susține în lucrare, din punct de vedere material, sunt deschise următoarele conturi:

La ING BANK:
în lei: RO65INGB0000999902844654
în euro: RO67INGB0000999903749725 
în usd: RO29INGB0000999903749730
pe numele Lețu-Dragomir Robert-Emil

La Raiffeisen Bank, în lei sau orice valută:
RO46RZBR0000060016779498
pe numele Lețu-Dragomir Robert-Emil

sau

La BCR:
în lei:
RO56RNCB0318047545100001
pe numele Lețu-Dragomir Alina-Monica

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.