Venea acasă ciuruit. Cu haine zdrențuite și inima franjuri. Avusese tot și cheltuise tot! Și rămăsese doar el cu el. Adică un nimeni. Când a intrat pe ulița copilăriei i-a ieșit înainte fratele cel mare. Big Brother cel justițiar. “Ce, te-ai întors risipitorule? După ce-ai vagabondat cu femei ușoare? După ce-ai pierdut tot? După ce nu ai dat nicio veste? Ești un ratat! Așa îți trebuie. Așa plătesc toți papă lapte! Tu nu ești vrednic să mai locuiești aici!”. Și zdrențărosul a plecat înapoi. S-a pierdut chiar în fața casei... Iar azi, nu mai știm nimic despre el!
Povestea e inversată. Dar m-a provocat un tânăr să o gândesc așa. Ce s-ar fi întâmplat dacă fratele cel mare ieșea în calea fiului risipitor înaintea tatălui său? Ar mai fi fost recuperat pierdutul? Ar mai fi intrat în casă? S-ar mai fi întâlnit cu tatăl iubitor? Eu cred că nu...
Filosofia de Big Brother o vedem prea ades în biserici. Dar și scaunele goale datorită ei. Dreptatea pusă înaintea dragostei. Legea pusă înaintea harului. Acreala pusă înaintea desertului. Noi înaintea lui Dumnezeu! Iar oamenii zic: “Dacă așa se poartă frații mai mari, atunci Dumnezeu e și mai aspru!”. Și fac stânga-mprejur din pronaosul bisericii! Din hol...
Risipitorii nu mai au curaj să între-n lumea noastră pocăită, să ne ceară sfaturi, să fie deschiși, să-și mărturisească vina sau să-L caute pe Hristos, tocmai pentru că am devenit justițiari. Judecători. Iar Dumnezeu nu jertfe voiește, ci judecători plini de milă!
“Cine începe cu dreptate nu poate sfârși cu dragoste”, spunea un pastor. Ca fratele cel mare... De aceea risipitorii trebuie să se întâlnească mai întâi cu Dumnezeu.
Când intră oamenii în biserică lăsați-L pe Hristos sa le iasă înainte! Altfel vor pleca și nu se vor mai întoarce! Ei nu se vor pocăi, dar sângele lor îl va cere Dumnezeu din mâna dumneavoastră!
Nu fiți Big Brother pentru nimeni! Iubiți pe oricine vine în Casa Tatălui! Cum nu știți ce să faceți să reușiți? E simplu: apropiați-vă de Dumnezeu! Nu doar de prieteni...
Într-o zi vom ajunge toți înaintea Tronului lui Dumnezeu. Nu aș dori nimănui ca acolo să fie acuzat de cineva care i-a întors spatele lui Hristos tocmai că într-o zi unul dintre noi a făcut pe Big Brother!
PS: Robert e ușier la Tabernacle Chicago. Un negru american care vorbește românește. Mai bine ca românii născuți în USA! Marți seara m-a strâns în brațe de era să îmi rupă o coastă! Așa se comportă iubirea... Te strânge la piept ca o caracatiță. Apoi îți ține săptămâni întregi!
Nicolae.Geantă
Chicago, Illinois
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.