marți, 14 august 2018

Corin Mihăilă 🔴 Eric, fiul nostru, s-a născut pe 11 August. Am plâns cum nu am mai plâns niciodată; singur, împreună cu Diana, în rugăciune, pe stradă, pe bicicletă... În ciuda greutăților, vom continua să zicem: Eric este darul perfect al lui Dumnezeu pentru familia noastră


Eric, fiul nostru, s-a născut pe 11 August, ora 3:50 Sâmbătă dimineața, ceva mai repede decât era „programat.” L-am așteptat cu multă bucurie. Era un băiat—mândria tatălui, după primele două fetițe cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu. Avea oarecum să echilibreze „dezavantajul” meu de a fi singurul bărbat între trei fete. În gândul meu aveam planuri mari pentru el: îl voi învăța să joace baschet, tenis, mersul pe bicicletă, fotografia, etc., și îl voi face predicator, învățându-l tot ce știu pentru a fi un slujitor al lui Dumnezeu. 

Încă din sarcină s-a detectat o problemă de dilatație cu unul din rinichi, dar nimic neobișnuit, fiind asigurați de doctori că acesta avea să se vindece de la sine o dată ce va începe să urineze. Însă, după naștere, au apărut și alte complicații, de data aceasta cu inima: un suflu pronunțat. Așa că a fost pus sub monitorizare pentru a se asigura stabilizarea situației. Lucrurile oarecum s-au echilibrat și în acest aspect, așa că am putut să-l avem împreună cu noi în salon destul de mult timp. Vestea la care însă nu ne-am așteptat deloc a venit în dimineața de după naștere: Eric are trăsături caracteristice unui bebeluș cu sindromul Down. Desigur că noi nu am văzut nimic neobișnuit, așa că speram ca doctorițele și asistentele să fi greșit. Pentru noi, Eric era un bebeluș normal.

Totuși, nu se putea să nu ne punem întrebări, să ne informăm inițial de pe net, să ne gândim la viitor și la impactul asupra familiei noastre, inclusiv asupra celor două fetițe pe care le avem, și, nu în ultimul rând, ... să plângem și să ne rugăm. Am plâns cum nu am mai plâns niciodată; singur, împreună cu Diana, în rugăciune, pe stradă, pe bicicletă... Ne-am rugat desigur pentru vindecarea miraculoasă, pe care Dumnezeul în care ne-am pus nădejdea ar putea s-o facă fără probleme. Duminică dimineața, în timpul meu de citire a Scripturii, a urmat să citesc Psalmul 66, care mi-a dat speranță. Este prea lung pentru a-l reda aici, dar iată câteva versete: „Veniţi de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, și voi istorisi ce a făcut El sufletului meu! Am strigat către El cu gura mea, și îndată lauda a fost pe limba mea. Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele. Binecuvântat să fie Dumnezeu, care nu mi-a lepădat rugăciunea și nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!” Am început să-l memorez ca pe o speranță și o rugăciune către Dumnezeu pentru intervenția lui miraculoasă.

Dar nu numai pentru aceasta ne-am rugat.

Cu câteva săptămâni în urmă, la programul de Joia seara de la biserică, am început un studiu prin epistola lui Iacov. De când am primit vestea stării lui Eric, în minte mi-au venit câteva versete și adevăruri din capitolul 1: „Să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdarea, dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșită lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic.” Dumnezeu este Cel ce trimite încercări peste copiii Săi, dar întotdeauna cu scopul de a ne face desăvârșiți și întregi, adică singulari în devotamentul nostru pentru Dumnezeu. Scopul lui Dumnezeu este întotdeauna nobil și bun, așa că în acest fel privim această încercare și ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea răbdare și înțelepciune pentru a crește în devotamentul și dependența noastră de Dumnezeu.

Celălalt adevăr care mi-a venit în minte din capitolul 1 din Iacov este și mai încurajator: „Orice dar bun și desăvârșit se coboară de sus, de la Tatăl luminilor...” Dumnezeu niciodată nu dorește răul copiilor Săi, ci dimpotrivă, tot ceea ce Dumnezeu dă este bun și desăvârșit, și așa îl privim pe Eric. În ciuda a ceea ce medicina și lumea spune (în mod corect dpdv omenesc), Eric este un dar perfect de la Dumnezeu. Așa că îi mulțumim lui Dumnezeu pentru Eric. Obișnuim să spunem fetelor noastre: sunteți darul lui Dumnezeu pentru mami și tati. Acum vom spune și lui Eric: ești darul perfect al lui Dumnezeu pentru mami și tati. Suntem siguri că Eric este o binecuvântare pentru familia noastră și ne rugăm și noi să fim o binecuvântare pentru el.


Da, vor fi greutăți, dar Dumnezeu este bun și ne va întări. Deja o face prin familia noastră și prin biserica unde Dumnezeu ne-a pus să slujim. Tot ce am planificat pentru el nu se schimbă, doar se ajustează. Eric va fi un „conducător” (semnificația numelui lui) și Dumnezeu îl va folosi pentru slava lui. Și, în ciuda greutăților, vom continua să zicem: Eric este darul perfect al lui Dumnezeu pentru familia noastră.

Corin Mihăilă


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.