Proiectul “GIRL UP!” sau despre inițierea copiilor în ideologia de gen

Aparent, Strategia națională de (re)educare parentală a fost retrasă și neasumată de către Ministerul Educației Naționale – conform răspunsului oficial dat societății civile. Cu această ocazie, s-a aflat că ceea ce constituia obiectiv principal pentru strategia națională de educație – respectiv „încurajarea activă a egalității de gen” și „înlăturarea rolurilor stereotipe” – era deja pe agenda multor ONG-uri, agendă aplicată prin propuneri de noi discipline în planul de învățământ (de exemplu disciplina Educație sexuală) seminarii „de specialitate”, conferințe cu tematici specifice – cum a fost cea din 24.02.2018, unde elevii vrânceni au fost învățați de un transgender că „identitatea de gen și orientarea sexuală sunt două lucruri diferite, care se pot combina în orice fel posibil”, frază care de altfel există și într-un manual de combatere a discriminării predat de câțiva ani în România copiilor de către un ONG, fără a fi fost solicitat și acordul părinților în acest sens – și mai nou, prin tabere pentru copii, în care, sub titulatura de împuternicire a femeii și de egalitate de gen, se pare că obiectivul organizatorului – același ca în cazul evenimentului de la Vrancea – este „reeducarea ambelor sexe”.

Ne punem problema juridică în ce măsură formularele de acord parental date pentru o activitate care poartă titulatura „combaterea violenței împotriva femeilor”, „egalitate de gen”, „împuternicirea femeii”, „roluri de gen” sunt date în cunoștință de cauză de către părinți cu privire la conținutul acestor noțiuni noi, exclusiv ideologice.

Astfel, eroarea și dolul (viclenia) sunt cele mai folosite vicii prin care la acest moment părinții, sunt hărțuiți și presați să iși exprime consimțământul pentru diversele ideologii cu care activiștii “progresiști” fac propagandă (ex. ideologia de gen).

Spus pe ințelesul tuturor, consimțământul este manifestarea de voință a unei personane de a face ceva, iar pentru a produce efecte, consimțământul trebuie să fie conștient, liber exprimat și neviciat prin niciuna dintre formele viciului de consimțământ, prevăzute de lege, respectiv eroarea, violența, dolul (viclenia) și leziunea.

În acest sens, pentru obținerea consimțământului părinților cu privire la educarea copiilor în spiritul ideologiei de gen, aceștia trebuie să fie informați corect, complet, etic și moral, în condiții de neutralitate și imparțialitate, pentru a putea decide în cunoștință de cauza, conform drepturilor și libertăților pe care le au ca părinți în creșterea și educarea propriilor copii, atribute conferite în mod imperativ de art. 29 alin. 6 din Constituția României, secondată de dispozițiile Codului Civil în materia familiei și exercitarea autorității părintești.

Prin acțiunile derulate și programele de re-educare de către anumite ONG-uri care fac propagandă ideologiilor de gen, părinții sunt induși în eroare asupra naturii, rolului și “competențelor” pe care le au în creșterea și educarea copiilor, pe de o parte, iar pe de altă parte, prin manoperele dolosive (cum ar fi titlurile care nu sugerează caracterul ideologic și propagandistic LGBT), fără a mai lua în considerare (dez)informarea părinților cu privire la consecințele concrete, produse de ideologia de gen asupra comportamentului și mentalităților copiilor de astăzi – adulții de mâine.

La acest moment, constatăm că ne aflăm în plină conflagrație ideologică de gen, prin care practic, tot ceea ce este natural și firesc din punct de vedere biologic, social și sociologic, moral, etic, psihologic, emoțional, afectiv și spiritual, este supus unei discriminări fără precedent în istoria omenirii, culmea ironiei, totul fiind pus sub egida drepturilor omului.

O gravă problematică este ridicată de unele prevederi ale controversatei Convenții de la Istanbul, ratificată de România fără dezbatere publică în 2016, prin care se normativizează ideologia de gen, în statele semnatare, fără informarea și acordarea consimțământului din partea opiniei publice.

Drept urmare, datorită conștientizării problemelor și a efectelor negative, în state precum Marea Britanie, Rusia, Irlanda, Cehia, Croația, Grecia, Azerbaidjan, Ungaria, Slovacia și Bulgaria au existat și există ample dezbateri publice asupra acestei Convenții, ele fie nesemnând Convenția de la Istanbul, fie retrăgându-și semnătura ori neratificând Convenția.

Numai lecturând dispozițiile art. 12 sau 14 din această Convenție ne punem întrebarea dacă părinții, profesorii ori creștinii din România înțeleg gravitatea situației.

În concluzie, ne aflăm în fața unei mari și grave provocări, pentru soluționarea căreia trebuie să acționăm cu toții în mod unitar cu respectarea drepturilor tuturor, inclusiv ale părinților care trebuie să fie corect și complet informați cu privire la caracterul ideologic și propagandistic al activităților în care sunt implicați copiii lor.

O pârghie deosebit de importantă o reprezintă dreptul de a ne defini instituția căsătoriei la Referendumul care se tergiversează de trei ani, în condițiile în care este instituția cea mai democratică într-un stat de drept. Să înțelegem că implementarea și normativizarea ideologiei de gen este cauza tergiversării lui? Se pot face multe discuții, însă un lucru rămâne cert:de implicarea și motivarea noastră depinde viitorul copiilor noștri și implicit al neamului românesc.

Avocat Marina-Ioana Alexandru