După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

marți, 24 iulie 2018

PressOne.ro: După aproape doi ani de la moartea lui Filip Fărăgău, soția lui, Violeta, a deschis Casa Filip, pe strada Odobești din cartierul Iris...

Casa Filip
"Știu, în lumina atâtor vieţi care se pierd zilnic şi a atâtor drame, povestea mea e insignifiantă. Totuşi m-am gândit să scriu câteva cuvinte. Un an şi ceva de «luptă» cu cancerul te poate pune în genunchi, la propriu şi la figurat.
S-au întâmplat multe − tratamente, diagnostice, internări, zile mai bune, zile foarte rele, verdicte sumbre de genul «pune-ţi viaţa în rânduială, că nu mai ai mult», apoi iarăşi puţină speranţă..."
Așa începea ultimul mesaj al clujeanului Filip Fărăgău, scris în iulie 2016, cu puțin timp înainte ca apropiații să-l conducă pe ultimul drum.
Cu un an înainte, fusese diagnosticat cu cancer: limfom Non-Hodgkin agresiv. A trecut printr-un tratament dur, pentru ca, în septembrie 2015, boala lui să intre în remisiune completă.
O retragere de scurtă durată, urmată cu recrudescență de o localizare cerebrală și o deteriorare fizică agresivă. Filip s-a stins la 4 august 2016, după 8 luni de imobilizare la pat și dureri cumplite.
Iubise oamenii și le oferise ceva din bunătatea lui până în ultima clipă. De pe patul de spital, alături de soția lui, Violeta, căuta să le rezolve problemele măcar colegilor de salon, găsindu-le rudelor locuri de cazare la prețuri accesibile.
Unul dintre ei, George, un tânăr cu leucemie, venise pe picioarele lui tocmai de la Piatra Neamț. L-au internat. De Paști, mama și sora lui dăduseră fuga la Cluj, să-l vadă.
Îi aduseseră de mâncare, dar George nu mai putea mânca. L-au dus la terapie intensivă, iar după trei săptămâni a murit. Femeile au cheltuit sume uriașe pentru posibilitățile lor, ca să-i fie aproape până la capăt.
La Cluj vin pacienți din toate zonele țării și mulți află că viețile lor depind de tratamente de lungă durată. După ce trec cumva peste șocul diagnosticului, trebuie să înfrunte răceala unui oraș necunoscut și insensibil la problemele lor.
Ce faci când ai de stat aproape o lună departe de casă, pentru radioterapie? Ce faci când ai pe cineva drag internat la spital și nu știi cât mai are de trăit?
Îți permiți 150 de lei pe noapte, la una dintre pensiunile de lângă Institutul Oncologic? Dormi în mașină? Intri în pământ?

Continuarea pe www.pressone.ro
Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)