luni, 18 iunie 2018

CNCD, precum Tribunalele Poporului de pe vremuri: Vasile Bănescu a fost judecat pentru acuzații de care nu fusese informat, iar dosarul apărării a fost făcut dispărut

Apărarea înlăturată de la dosar, acuzații incredibile și absurde, tonuri ridicate, insinuări ofensatorii, deformări intenționate ale realității, și BOR acuzată de orice, de la robia romilor la numărul mare de sarcini în rândul adolescentelor de etnie romă – acesta este tabloul audierii la CNCD a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, dl Vasile Bănescu.

Spun din capul locului că acesta este un text „pe surse”, iar sursele mele sunt reprezentate de avocații domnului Bănescu. Am scris deja în două rânduri, aici și aici, despre acuzațiile infantile și false pe baza căruia dl Bănescu a fost reclamat la CNCD în nu mai puțin de patru dosare; după ce am scris acele texte am continuat să urmăresc, îndeaproape, cazul, și relatez aici următorul episod, care a avut loc la sediul CNCD la sfârșitul săptămânii trecute.

Cele patru dosare – două dintre acestea au fost comasate într-un dosar comun; cu toate acestea, comisia CNCD care l-a audiat pe dl Bănescu a refuzat să comaseze și al treilea dosar, legat tot de presupusa discriminare a femeilor de etnie romă și copy-paste după unul dintre dosarele deja comasate; al patrulea dosar este cazul ateului care s-a declarat ofensat de parafraza după Victor Hugo făcută de dl Bănescu la Trinitas: „cine nu crede în nimic, este capabil de orice”.

Deformări intenționate ale realității – în trei din cele patru dosare dl Bănescu este acuzat că ar fi asociat în mod exclusiv numărul ridicat de nașteri în rândul adolescenților cu grupul fetelor de etnie romă. În fapt, ceea ce spune dl Bănescu este că reprezintă un sofism ieftin să ASOCIEZI numărul ridicat de nașteri în rândul adolescenților cu lipsa orelor de educație sexuală predate în școală, în contextul în care e necesar să vorbim despre un cumul de factori socio-economici de fond, și nu despre un singur factor dominant, un factor care e doar presupus și nu este demonstrat.

Apărarea înlăturată de la dosar – „comisia de anchetă” nu a avut pe masă nici o pagină din dosarul apărării, trimis cu câteva zile înainte prin email și fax și depuse personal de dl Bănescu, însoțite de un set consistent de înscrisuri doveditoare în apărare. La întrebarea unuia dintre avocați despre absența inadmisibilă a acestor dosare, răspunsul obraznic a fost că „nu este treaba dlui Bănescu, ci a lor (a comisiei, n.m.)”. În schimb, se afla la dosar tot ce depuseseră petentele, chiar ulterior depunerii de dl Bănescu a apărării sale.

Un tribunal al poporului – la fel ca la „tribunalele poporului” din timpul „obsedantului deceniu”, la „proces” au fost prezente două femei de etnie romă care s-au declarat ofensate de afirmațiile dlui Bănescu; doar doi din cei nouă membri ai CNCD au fost prezenți; și asta în lipsa președintelui CNCD. Componența comisie de anchetă era uimitor de compatibilă cu cele două petente. „Coincidență” care mă face să mă întreb dacă etnia este factor predominant pentru judecarea unor reclamații la CNCD? În acest caz, chiar această selecție pe criterii etnice nu reprezintă o formă flagrantă de discriminare?

Patru ore de înjosire, cu acuzații incredibile și absurde – în timpul audierii a fost deschis un nou „caz”, despre care dl Bănescu nu fusese informat în prealabil. Pe scurt, acolo de pe loc, dl Bănescu a fost acuzat, printr-un lung rechizitoriu, de vechea robie a romilor; ca să poată supraviețui terorii impuse de Biserica Ortodoxă Română asupra lor, romii au început să facă de mici copii. De atunci s-ar trage „cutuma” lor, ca formă de supraviețuire în fața amenințării reprezentate de BOR. Iar dl Vasile Bănescu ar fi readus vechiul rasism orientat împotriva romilor – în calitate de purtător de cuvânt al BOR. Un giumbușluc logic care ne amintește de felul în care creștinii erau acuzați de revărsarea Tibrului, de secetă, foamete, ciumă și cutremur în timpul Prigoanei din primele secole. Acuzația este amuțitoare, în condițiile în care numeroase studii arată că și în rândul populației românești vârsta medie la care femeile aveau primul copil era, înainte și în preajma Celui De-al Doilea Război mondial, foarte scăzută. Străbunica mea, de pildă, care aparținea unei clase de țărani înstăriți (numiți „chiaburi” de comuniști), a avut primul copil la 14 ani, iar mai apoi a născut alți opt copii. Iar situația nu este deloc una izolată pentru generația ei. Or, acuzațiile vorbesc despre secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, când și românii, și romii se căsătoreau mult mai devreme, aveau copii mult mai devreme, și aveau copii mai mulți decât la începutul secolului al XXI-lea.

O luptă absurdă, într-o atmosferă mustind de ostilitate – aceste acuzații au venit într-o atmosferă ostilă, cu tonuri ridicate și insinuări ofensatorii la adresa dlui Bănescu și a avocaților domniei sale; cum ar fi aceea că dl Bănescu ar fi „neliniștit”, în condițiile în care comisia nu avea pe masă nici unul dintre dosarele de apărare ale domniei sale.
Unul dintre avocații dlui Bănescu a comentat: „în atâția ani de carieră nu am văzut atâta ostilitate față de un om”.

Vezi și:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.