Nu pot uita momentul din copilărie când un câine, în cușca căruia băgasem mâna, mi-a zdrobit degetul mare de la mâna dreaptă. În satul bunicilor nu era nici spital și nu venea nici ambulanța. Mama m-a luat în brațe, deși aveam destule kg, și m-a dus km buni peste dealuri și câmpii până la dispensarul comunei învecinate. Nu m-a lăsat o clipă jos din brațe și nu s-a oprit. Ea este prima mea definiția a eroismului.
Am crescut și m-am întors în vacanță în același sat. Am văzut că era obiceiul de a coace cartofi în jar. Copiii făceau asta în focuri făcute de ei. M-am gândit și eu cu fratele meu să coacem cartofi într-o căpiță de paie lungă devreo 10 m și înaltă de vreo 5 m. Evident că am provocat un incendiu colosal. Bunica a crezut că sunt într-o construcție de lemn de lângă căpița în flăcări și a intrat după mine, arzându-și astfel părul și pielea feței și a brațelor. Ea este a doua definiție a eroismului cunoscută de mine.
Cea de a treia definiție a eroismului care îmi dă zilnic cele mai puternice lecții de sacrificiu este bogătia mea Gabriela. Îmi aduc aminte când s-a îndrăgostit de un student care nu-i putea oferi niciun covrig măcar, dar a crezut promisiunea pe care i-am făcut-o în Numele Domnului, că o voi face cea mai fericită femeie. Dumnezeu m-a ajutat, iar azi sunt dependent să o văd zâmbind și fiind plină de bucurie!
Evident că nu o pot uita pe soacra mea care a adus pe lumea cea mai încântătoare ființă pe care am văzut-o vreodată și pe care a crescut-o ca pe o prințesă și, credeți-mă, prințesele nu se cresc ușor.
La mulți ani tuturor mamelor, tuturor doamnelor, care dau sens vieții noastre. Dumnezeu le-a făcut sursa vieții pe pământ, așadar și lor le datorăm existența noastră a bărbaților. Fiți binecuvântate!
Tony Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.