luni, 17 iulie 2017

Andrei Vornicu: Nu cred că neutralizarea genurilor poate fi o soluţie, nici măcar de ordinul politeţii, fiindcă nu există neutralitate a genurilor. Poate exista indecizie sau confuzie. Tocmai prin tentativa de a şterge diferenţele, acestea sunt subliniate, fiindcă ele oricum există şi vor exista mereu...

Corectitudine politică, incertitudine de gen

Zilele trecute, publicaţia britanică The Telegraph anunţa că, în urma unei campanii susţinute timp de mai multe luni de către grupul Stonewall (care promovează interesele minorităţilor sexuale), conducerea metroului londonez vrea să ia măsuri prin care formulele de adresare din cadrul primei reţele de metrou din lume să excludă clasica formulă „Doamnelor şi domnilor...“ în favoarea unor variante neutre. 

Decizia a fost, probabil, influenţată de recenta ediţie a London Pride şi de tendinţa tot mai răspândită în Marea Britanie de a nivela formulele de adresare, inclusiv la nivel instituţional şi corporatist. Grupul Stonewall, care militează pentru egalitatea în drepturi şi şanse a comunităţii LGBT (abreviere la care s-a adăugat mai recent şi un Q de la queer), susţine că tradiţionalele formule de adresare precum „Ladies and gentlemen“ sunt politicoase, dar depăşite. Noua versiune acceptată/acceptabilă ar fi „Hello everyone“ sau „Good morning everyone“ şi derivatele. 

Primarul Londrei, laburistul Sadiq Khan, care a şi participat la London Pride, susţine demersurile de a se neutraliza aşa-numitele distincţii între genuri şi consideră noile schimbări benefice, dar menţionează că unii călători ar putea fi incomodaţi de către acestea, motiv pentru care, din când în când, personalul de la metrou se va adresa şi în varianta perimată. Ştirea a fost difuzată şi de alte canale media precum The Independent, Metro, CNN şi Huffington Post, printre altele.    

Mărturisesc că ştirea m-a lăsat perplex. Este binecunoscut curentul de gândire occidental de a sanctifica noţiunea de political corectness şi de a opera schimbări sociale prin reevaluarea noţiunilor precum minorităţi sexuale, minorităţi etnice, minorităţi religioase (printre multele chestiuni „la zi“) şi lărgirea sferei de libertăţi de care acestea beneficiază. Pe de altă parte, sancţionând extremele în felul în care o face, Occidentul cade în cealaltă extremă şi nu pare a-şi da seama de asta.
..........

Nu cred că neutralizarea genurilor poate fi o soluţie, nici măcar de ordinul politeţii, fiindcă nu există neutralitate a genurilor. Poate exista indecizie sau confuzie. Anularea distincţiei vizează categoria de transsexuali şi, probabil, travestiţi, care se identifică cu sexul opus sau nu le e clar cărui gen aparţin sau se consideră androgini. Dacă aşa stă problema, părerea mea e că cei care se simt femei (deşi nu sunt) pot aprecia fără rezerve apelativul „doamnă“ sau „domnişoară“ (să li se spună „domni“ e un nonsens), iar cei care devin femei, prin aportul chirurgiei tot mai sofisticate, pot fi de-a dreptul încântaţi de această schimbare de adresare. De asemenea, cei care sunt indecişi pot fi inspiraţi astfel să se decidă, iar cei care se consideră jumi-juma pot aprecia oricare dintre variante în mod egal. 

Tocmai prin tentativa de a şterge diferenţele, acestea sunt subliniate, fiindcă ele oricum există şi vor exista mereu. Mă întreb cum ar reacţiona proponenţii reformei genurilor dacă ar funcţiona într-o limbă precum româna, ale cărei substantive şi adjective indică genul fără drept de apel. De asemenea, problema pe care o semnalează aceiaşi militanţi este una de ordin lingvistic: cuvintele trebuie folosite cu grijă fiindcă pot genera confuzii sau leza interlocutorii. 

Citeste mai mult: adev.ro/ot6swd

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.