vineri, 10 februarie 2017

Vladimir Pustan — Anotimpurile neslujirii

O lamă de plug se poate uza în două feluri. În brazdă sau nefolosită sub streaşina casei. În primul caz va luci, în al doilea va fi ruginită. Viaţa oricum trece chiar şi când nu faci nimic.

Hristos a blestemat un smochin care a refuzat să rodească în afara sezonului, pentru că nu e timp în care să nu trebuiască să muncim pentru Hristos.

Există trei etape ale neslujirii Împărăţiei lui Hristos.

„Prea tânăr”. Timpul în care nimeni nu te bagă în seamă pentru că eşti plin de coşi şi gel. Eşti trimis involuntar să tai frunze la câini, să urli la lună, să butonezi mobilul la balconul bisericii, să fluieri după fete în parc. Dar toţi ştim că dacă eşti prea tânăr pentru Hristos, Satana consideră că pentru el eşti numai bun.

Două milioane de cambodgieni au fost ucişi de către khmerii roşii a lui Pol Pot, adică tineri până în 20 ani ce-au dorit să ucidă toată ţara peste 30 ani.

„Prea ocupat”. E cea de-a doua etapă a neslujirii. Căsătorit, un copil cu distrofie musculară, soţia cu glanda tiroidă, două servicii, trei rate în bancă, o cadă de baie spartă, socri… Aici nimeni nu-ţi mai cere nimic…

„Prea bătrân” – şi dacă n-ai făcut nimic pentru Dumnezeu atunci când erai tânăr, ce-ai mai putea face acum, spondilotic şi uituc? De la 50 de ani intrăm în bătrâneţe. Ca şomer nimeni nu te mai angajează, eşti considerat depăşit şi retrograd.

O lume cu mâinile în sân… Săracii au nevoie de noi, spitalele, temniţele, bisericile, societatea…

Ce putea să facă smochinul? Vorba lui Steinhardt, să se arunce în mare de ruşine.

Voi aruncaţi-vă privirile peste holde. Sunt coapte…

V l a d i m i r _ P u s t a n

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.