După
opt luni de teroare, intimidări şi abuzuri la care au fost supuşi, soții
Bodnariu îşi vor primi, în sfârşit, înapoi copiii! Deznodământul acesta fericit
ne-a umplut sufletele de bucurie, ne-a transfigurat. Fericirea familiei
Bodnariu se măsoară în ochii celorlalți!, a sutelor de mii de oameni care-au
ieşit în stradă pentru ei, sfidând sistemul şi secretarii de stat norvegieni,
şi toate celelalte slugi ale lor, care ne spuneau că negrul e alb, întunericul
e azuriu, iar închisorile Barnevernet unde 76 % dintre copii se îmbolnăvesc
psihic grav! sunt adevărate centre de lumină!
M-am
bucurat când am auzit că Victoria Noastră împotriva Barnevernet este
indubitabilă, dar, apoi, nu ştiu de ce, am rămas cu un gust amar…
Municipalitatea Naustdal s-a “înțeles” cu părinții să aducă toți cei cinci
copii acasă!...
Desigur,
după opt luni de tracasare, de distrugere psihică sistematică de către
Barnevernet, ce altceva şi-ar mai fi putut dori familia Bodnariu dacă li s-a
făcut această favoare?! Copiii sunt cei mai de preț în lume, iar întoarcerea
lor acasă înseamnă sfârşitul unui coşmar pentru mamă şi tată.
Vom respecta, deci, nevoia de linişte şi de intimitate netulburată a acestei
familii greu încercată!
Dar, să nu fim naivi! Să nu credem că autoritățile
norvegiene au recurs la acest subterfugiu din empatie, dragoste de oameni sau
fiindcă le-ar păsa cumva de aceşti copii! Să nu cădem în cursele pe care
manipulările ni le întind! Dacă, după opt luni de tracasare, sistemul nu i-a
condus la moarte pe aceşti părinți, nu i-a ars pe rug sau nu le-a scos ochii,
nu înseamnă că le-a făcut un bine neapărat acum! Le-a dat numai copiii înapoi
pe care n-ar fi trebuit să li ia deloc, niciodată şi nicio secundă!
Iată câteva dintre capetele de acuzare în cazul Bodnariu
împotriva Barnevernet, această hidră care a persistat în greșeală timp de
aproape opt luni!
- lipsa unei anchete sociale prealabile;
- lipsa unei evaluări a impactului separării copiilor de părinţi şi a separării
fraţilor prin plasarea în trei familii diferite;
- lipsa de transparenţă - interogatoriu fără translator şi fără avocat,
încălcându-se astfel dreptul la apărare;
- forţa extremă şi abuzivă a Barnevernet, folosirea poliției;
- constrângerea de a nu contacta ambasada;
- lipsa unor evidenţe de abuz fizic sau psihic asupra copiilor;
- întârzierea întocmirii documentaţiei în limba română, aşa cum prevede legea;
- mama nu-şi poate alăpta bebeluşul de 4 (patru) luni decât de două ori pe
săptămână;
- presiuni asupra mamei (Ruth) să declare în mod mincinos că tatăl (Marius)
este abuziv cu ea şi că astfel işi va primi copiii;
- ameninţări la adresa lui Marius să nu facă public cazul, riscând să nu-şi mai
vadă copiii niciodată;
- plasarea copiilor in orase diferite la distanta de 3,5 ore de casă, inclusiv
a bebeluşului de trei luni care trebuie alăptat, deşi avocatul a găsit o
locaţie în apropierea casei părinteşti;
- manipularea copiilor prin întrebări direcţionate, pentru a da declaraţii prin
care părinţii să fie incriminaţi;
- discriminare religioasă.
A măsurat cineva traumele pe care aceşti oameni –şi, mai
ales!, copiii lor- le-au trăit în această perioadă?!
Este clar că autoritățile norvegiene au făcut tot
posibilul să ajungă la un compromis, spre a da o notă de onorabilitate, chiar
dacă s-a ajuns la un precedent periculos pentru viața Barnevernet.
Dacă o Instanță judecătorească imparțială ar fi analizat cu responsabilitate
probele, dosarele falsificate, nu numai că Barnevernet ar fi pierdut, dar mulți
dintre angajații săi şi-ar fi pierdut propria libertate!
Evitând
o confruntare în Instanță prin acest compromis, nimic nu se schimbă, însă.
Barnevernet îşi păstrează puterile discreționare la fel ca înainte, aceleaşi
capete care au condus acest sistem rămân la locul lor şi aceiaşi copii – ba,
chiar mai mulți!- rămân în închisorile lor! Nimeni nu-și va asuma Răspunderea
pentru ceva și nimeni nu va fi penalizat vreodată. Nimic nu se va schimba nici
în lege pentru ca astfel de derapaje sau crime să nu se întâmple iar. Nimic nu
se va reforma.
… Cazul Bodnariu nu este unic, însă. El este numai picătura care a umplut
paharul. Grotescul cel mai grotesc, când o familie cu 5 (cinci) copii a fost
dezmembrată de oamenii fără suflet ai sistemului!
Dacă n-au putut să-i zdrobească, i-au redus la tăcere prin alte metode acum…
… Mă
bucur pentru ei, că-şi vor primi copiii… Dar, plâng pentru ceilalți părinți şi
copii care nu au nicio şansă –singuri!- în fața Barnevernet-ului!
Lupta pentru copiii noştri –şi ai altora!- oameni buni, continuă! Sâmbătă, 11
iunie, este demonstrație de protest împotriva Barnevernet în Oslo.
Oamenii vor destructurarea Barnevernet. Ştergerea sa de pe fața pământului!
Oamenii vor demisia ministrului Copilului, doamna Solveig Horne.
Oamenii vor ca prim-ministrul Norvegiei, doamna Erna Solberg să-şi prezinte
demisia de onoare.
… Prea
mulți copii, în închisorile lor sau în familiile-surogat, aşteaptă o mână de
ajutor.
Cerem eliberarea copiilor Nan, Avramescu-Cruz, Rădulescu, etc. etc. Repatrierea
lor imediată. Necondiționat.
Duminică,
5 iunie, ora 10.00 are loc lansarea cărții mele, “Copiii noştri în închisorile
lor. Furați de Barnevernet.”. Cartea va spune lucrurilor pe nume…
Aşa cum am anunțat mai înainte, veniturile din vânzarea cărții vor fi donate
organizațiilor de ajutorare a oamenilor, printre care Asociația pentru
Protecția Internațională a Copilului “George Alexander”, care va lupta pentru
drepturile copiilor români peste tot în lume (Cazurile Nan, Avramescu-Cruz,
Rădulescu, Camelia Smicală, Hermina Gheorghe, Florin Barbu, Andreea Sutton
Bărdeanu, etc. etc, mulți alții care-şi păstrează de teama represaliilor
anonimatul.)
Susține-ți-ne, Oameni!
Singuri suntem de neluat în seamă. Insignifianți. Dar împreună suntem o forță
zdrobitoare. De care orice sistem ocult ar trebui să se teamă!
George Alexander
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.