În perioada 20 martie – 1 aprilie s-au derulat, la ministerul Sănătății, dezbateri pentru implementarea „Planului național de sănătate și educație pentru sănătate”. Acesta reprezintă transpunerea în practică a „Strategiei naționale pentru Sănătate” 2014-2020 (în legătură cu care am avut, la momentul respectiv, următoarea poziție).
Dezbaterile, organizate de Direcțiile de Sănătate Publică (DSP), mai întâi la nivel regional și apoi la nivel național, urmau să fie separate pe subiecte: sănătatea mamei și copilului, boli transmisibile, boli netransmisibile, violență domestică și egalitate de gen și „altul”. În cele din urmă, întrucât mai mulți participanți și-au declarat interesul pentru mai multe teme, s-a decis ca întâlnirile să nu mai fie tematice. De asemenea, se puteau (și încă se pot, până la 6 mai) depune puncte de vedere scrise, indiferent de participarea la rundele de întâlniri cu oficialii ministerului și ai DSP-urilor.
La București au fost ținute 3 dezbateri, ultima din ele pe 1 aprilie. Așa cum era de așteptat, una din temele principale a fost cea a „educației sexuale”. După ce am publicat peste 100 de materiale pe acest subiect în ultimii ani, credem că nu mai este nevoie să reluăm prea multe, dar putem sublinia miza: un grup de presiune secularist auto-botezat „reprezentanți ai societății civile” dorește impunerea unei ore obligatorii de educație sexuală, iar organizațiile de părinți și cele creștine se opun, motivând că „educația sexuală” intră în grav conflict cu autoritatea parentală și valorile celor mai multe familii românești. Totodată, acestea din urmă solicită o oră de „educație pentru familie”, opțională, așezată pe baze și valori moral-etice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.