„Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi”, este profeţia făcută de proorocul Isaia cu sute de ani înainte de patimile Mântuitorului.
Potrivit istoriei, influenţaţi de marii preoţi, farisei şi cărturari care nu erau de acord cu învăţăturile Mântuitorului, evreii au cerut eliberarea lui Baraba şi răstignirea lui Iisus, care a fost dat la moarte după ce a fost vândut de Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui. Însemnătatea morţii lui Iisus Hristos este, însă, mult mai profundă, arătând că Mântuitorul nu a fost omorât de evrei, ci de lumea întreagă, supusă păcatului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.