Prezența în
stradă a zeci de mii de români, cu precădere evanghelici, pentru a protesta
împotriva răpirii de către statul norvegian a celor cinci copii ai familiei
Bodnariu, strârnește pe zic ce trece, noi reacții din partea politicienilor și
formatorilor de opinie.
În primul rând, un
anonim pentru presa și politicianul român, segmentul evanghelic a produs un șoc
imens. O prezență extraordinară, organizare ireproșabilă, pancarte profesionale
(‘’într-o engleză impecabilă’’, cum se exprima doamna Pippidi), mesaje coerente
și de înaltă ținută, comporament creștin și civilizat. Contrastul între aceste
demonstrații și manifestațiile ciobanilor sau ale altor grupări în spațiul
public din România, nu putea fi mai mare. De aici și reacțiile unor politologi,
ziariști sau politicieni, care încearcă explicații la acest fenomen.
Știu că pentru un
politolog ca doamna Alina Mugiu-Pippidi, este nevoie de o explicație rațională
a fenomenului, pe care nu-l poate pătrunde. Cu siguranță, trebuie să fie forțe
obscure și ostile țării, la rădăcina acdestor manifestări. Cine altul decât
Putin, ar putea orchestra un asemenea lanț de proteste?
Deși nu cred că stimata
doamnă va citi rândurile mele (spunea că nu se uită nici la televizor, cum să
navigheze ea pe blogul unui nimeni din Arizona!), încerc să-i ofer totuși, o
mică explicație a fenomenului și s-o coving că rușii n-au nimic cu ceea ce se
petrece.
1. Cineva spunea că
leadership (conducere) înseamnă arta de ai dezamăgi pe subalterni în doze
absorbabile. Când doza nu mai poate fi absorbită se naște revolta, revoluția,
răscoala etc. Ceea ce făcut statul norvegian, prin răpirea celor cinci copii ai
unor oameni, educați, civilizați, buni creștini, a fost picătura care a umplut
paharul, a fost doza prea mare a dezamăgirii pe care ne-a administrat-o în
numele bunăstării copiilor. Cei care ne-am revoltat suntem părinți și facem
parte dintr-o familie creștină (concept complet stăin, se pare de
dumneavoastră). Suntem crescuți și educați în ale dragostei de semni, în
spirtul de sacrificiu pentru binele altora, în a simți cu cel oropsit și în
suferință. Ne-au scos în stradă repulsia și revolta față de un sistem străin
valorilor în care credem. Ne-a scos în stradă compasiunea față de acestă
familie și altele care trăiesc asemenea drame. Puțină compasiune pentru acestă
familie atât de greu încercată, nu v-ar strica nici dumneavoastră.
2. Valul
emigrației, de dinaintea căderii comunismului, și cel de după, a produs în
sânul evanghelicilor români, un fenomen de care mulți politicieni din România
nu sunt conștienți. Românii evanghelici au format biserici peste tot unde au
emigrat. Pentru un credincios evanghelic (penticostal, baptist, creștin după
evanghelie, adventist, ostaș, etc) biserica nu este o clădire la care el merge
odată sau de două ori pe an, de sărbători. Biserica este parte integrantă a
vieții lui. O frecventează duminică de duminică, și chiar și în timpul
săptămânii. Aici primește educație creștină, el și familia lui, aici își
satisface nevoiel sociale prin participarea la activitățile comunității locale.
Dacă vreți, biserica este o mică Românie spirituală care trăiește din relația
ei cu Christos Domnul. Cele mai mari și reprezentative clădiri românești din
țările lumii sunt aceste biserici evanghelice românești. Cel mai mare eveniment
românesc din afara granițelor României este Convenția anuală a Bisericilor
Penticostale Românești din Statele Unite și Canada.
Știu că e prea puțin
spus despre biserica evaghelică din diaspora. Un studiu mai profund în domeniu
ar produce un adevărat șoc necunoscătorilor.
Ei bine, doamnă Pipidi,
acești creștini evanghelici români din lume, cred la fel despre lume și viață,
despre familie și creșterea copiilor. Cred că odraslele lor sunt darul lui
Dumnezeu și că nimeni altul decât părinții nu le vrea binele și nu-i poate
educa mai bine. Lor li se întoarce stomacul pe dos la gândul că statul vrea să
fie proprietarul copiilor lor, așa cum este clară direcția politicii europene
anti-familie, cu exemplul grăitor al Norvegiei.
3. Creștinii
evanghelici români pot face ceva ce nicio țară din lume n-o poate face. Statele
Unite nu poate scoate în stradă mii de oameni la Viena, Londra, Dublin, Roma,
Melbourne, Madrid, etc. Pentru simplu motiv că nu-i are, iar dacă îi are nu-i
poate motiva.
Valul protestelor
împotriva Barnevarnet, în sprijinul familiior de români cărora li sa-u răpit
copiii, este abia la început. Dacă această mafie de răpit copii nu returnează
copii luați de la părinți, veți vedea protest de amploare în mai toate orașele
din Statele Unite unde sunt mii de români. Și nu doar proteste ci organizarea
boicotului produselor norvegiene pe piețele lumii.
Probabil ca va trebui să
mergem din nou la București, și de data aceasta nu cu miile ci cu sutele de
mii. Doar penticostalii din România sunt la 500.000. Nu cred că este o problemă
de a aduna 100.000 de credincioși la București. Printre alte revendicări, poate
că ar trebuie cerută demisia unor politicieni ca dumneavoastră, care lipsiți de
compasiune față de cei din neamul căruia îi aparțineți, vă coalizați cu
agresorul învinuind victima.
Cred că mișcarea
evanghelică din România va juca de aici încolo un rol mult mai mare la
stabilirea direcției morale pe care se va înscrie țara noastră, vis-à-vis de
integrarea ei în Europa.
4. Abureala prin
care încercați să asociați marile manifestații cu influența rușilor, e mai mult
decât caraghioasă. Majoritatea din cei aflați aici în America, am evadat din
regimul comunist. Nici azi asocierea rușilor cu comunismul și suferințele pe
care le-am îndurat, nu ne-a dispărut din minte. Nu cred că veți găsi nici măcar
o simplă simpatie față de Rusia și politica ei la creștinii evanghelici.
Probabil că Putin e mai
bun politician decât alții și știe să joace pe eroul care protejează
creștinismul de invazia homosexualilor, de politica de destrămare a familiei,
de totalitarismul intolerant al ateismului umanist european, de
multiculturalismul care a deschis poțile Europei pentru lumea musulmană. Dacă
aceste opinii coincid cu cele ale mișcării evanghelice, asta nu înseamnă în
niciun fel colaborarea sau asocierea cu politica rusească.
Doamne, Doamne! Doamnă
Pipidi, mă așteptam la ceva mai mult de la dumneavoastră.
Pastor Petru Lascău
Vezi și:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.