După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

miercuri, 3 februarie 2016

Alina Birgean – Mamă, mă duc misionară în Norvegia!

 De când am aflat vestea tristă a pierderii procesului de către famila Nan, jalea s-a așezat și peste casa noastră. Am plâns, ne-am rugat, iar am plâns, postim, iar plîngem. Vestea ne-a lovit tocmai când speram că ceva, ceva s-a mișcat , că mitingurile, protestele, petițiile, strigătele și rugăciunile noastre au trecut granița Norvegiei și cursul evenimentelor se va schimba. Lovitura a fost atât de neașteptată și puternică încât am simțit că speranța și credința încep să se prăbușească.

Aseară am vorbit cu cumnata mea și mi-a povestit discuția care a avut-o cu fiicele ei de zece și unsprezece ani. La aflarea verdictului de la proces, după o porție bună de plâns, cea mare a întrebat dacă este vreo posibilitate ca în viitor să devină judecător în Norvegia. Mama i-a spus că nu și-ar dori pentru ea să locuiască într-o astfel de țară care s-a îndepărtat atât de mult de valorile creștine. E adevărat, le-a amintit ea povestirea ce o știau, că pe vremea comuniștilor Biserica Lutherană din Norvegia a plătit bani grei guvernului român pentru ca Richard Wurmbrand să fie lăsat să plece din România dar vremurile și oamenii s-au schimbat iar Norvegia pare acum un pământ blestemat...

 Tocmai când credea că discuția se încheie, a intervenit cea mică: ”Păi mamă, atunci înseamnă că este nevoie de misionari acolo. Eu când cresc, mă duc misionară în Norvegia!“

Sunt mândră de nepoatele mele! Sunt mândră de copiii de clasa a doua de la școala duminicală care se roagă pentru pentru familiile greu încercate în Norvegia și din modul în care “le curg cuvintele” îți dai seama că e cam a suta oară când rostesc “familia Bodnariu”! 

Sunt mândră de copiii care au înălțat baloane pe cerul înnorat al iernii geroasela protestele din diferite orașe! Gândindu-mă la toți acești copii, inima mea s-a înviorat și mi-am zis că trebuie să mergem înainte, trebuie să continuăm să ne rugăm, trebuie să luptăm cu nădejde într-o luptă pe care și copiii o înțeleg ca fiind mai mult spirituală decât culturală! Să nu ne pierdem inima și să nu cădem de oboseală în sufletele noastre este îndemnul autorului Epistolei către Evrei, Dumnezeu încă nu și-a spus ultimul cuvânt!
Alina Birgean 
Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)