Săptămâna care tocmai se încheie a fost săptămâna în
care delegații bisericilor baptiste din Convenția de Sud s-au adunat la
Convenția lor anuală (16-17 Iunie). Ținută în Columbus (OH), convenția din
acest an a fost una specială din mai multe puncte de vedere, printre care amintim
două: (1) a avut loc în preajma deciziei finale a Curții Supreme SUA cu privire
la legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex (2) marchează al
cincilea an consecutiv de declin numeric al celei mai mari confesiuni
protestante din America.
Să fim înțeleși : Conventia de Sud (SBC) rămâne și în
continuare cea mai mare confesiune protestantă din America și cel mai numeros grup
baptist din întreaga lume. Numai că atunci când vorbim de cifre, ele sunt
revelatoare: anul acesta, numărul membrilor din bisericile Convenției a scăzut
sub 15.5 milioane de membri; prin comparație, în 2003 erau peste 16.3 milioane
de membri în bisericile afiliate Convenției. Ca și o simplă constatare
istorică, SBC a început să încetinească ritmul creșterii undeva în anii ’50,
urmând apoi să intre într-o fază de stragnare și apoi, într-una de declin. Evident,
un asemenea trend descrescător a fost și este un motiv de îngrijorare pentru
conducerea SBC, a numeroaselor entități din cadrul ei, strategi, analiști ai
vieții religioase. Mai îngrijorător însă chiar decât declinul numeric, este
faptul că bisericile și-au pierdut influența în ansamblul culturii americane,
apropiindu-se mai degrabă de periferia societății decât de centrul ei, ca acum
câteva decenii. Dacă în urmă cu câteva decenii, sudul Statelor Unite (așa
numita “centura a Bibliei”) era definit în etosul său de bisericile baptiste
(în special, cele din Convenție), acum lucrurile nu mai sunt așa. Sudul este
foarte diferit, mult mai plurarist, mult mai secular și tot mai puțin Baptist.
Ce se întamplă oare acolo? Dacă ar fi să judecăm
strict prin prisma numărului bisericilor afiliate Conventiei, el este în
creștere, ajungând la cifra record de 46.449 de biserici. Totuși, multe din ele
sunt mici (sub 100 de membri) și multe din ele se luptă pur și simplu pentru
supraviețuire. Care oare sunt cauzele acestei situații dramatice?
Să fie conservatorismul doctrinar una din cauze, așa
cum se grăbesc unii să spună? Convenția de Sud este unul din puținele (și
fericitele!) cazuri de întoarcere de la o tendință liberală accentuată (în
seminarii, instituții) la o linie mai biblică, conservatoare.(Nu aș dori să
comentez acest lucru - nu este subiectul acestui articol). Este clar că astăzi,
într-o lume pluralistă, nu este la modă să proclami unicitatea persoanei lui
Cristos în salvare, nici faptul că Biblia susține căsătoria tradițională (un
barbat și o femeie) sau o etică sexuală înaltă. Dacă aceasta ar fi cauza, cum
ramâne atunci cu alte grupuri conservatoare care au totuși un trend crescător (Adunările
lui Dumnezeu sau biserici evanghelice non-denominaționale)? Cauzele pot fi
descoperite în altă parte. Trevin Wax, un cunoscut analist al scenei religioase
din SBC (cunoscut și în Romania prin cartea sa Evanghelii False [1]și
datorită faptului că este căsătorit cu o româncă!) enumeră câteva din ele (deși
lista nu este exhaustivă):
1. Multe
biserici baptiste sunt acum non-denominaționale. Ele și-au păstrat în mare parte doctrina si etosul baptist, numai ca și-au
schimbat numele. Există o sumedenie de exemple care pot fi date: biserici
“baptistice” în doctrină si practică, însă neafiliate unui anumit grup baptist.
2. Mai puțini
copii care se nasc in familii baptiste. Dacă expresia “demografia înseamnă destin” este adevarată, atunci bisericile
baptiste se confruntă cu o problema: mai puțini copii înseamnă mai puține
botezuri în viitor. La nivelul SBC s-a constatat că cei mai mulți membri au
fost botezati undeva în adolescență. Astăzi, familiile baptiste au mai puțini
copii ca în trecut, iar viitorul demografic nu arată deloc încurajator.
3. Mai puțin
interes în prezența la biserică. Desigur, acest factor este discutabil, întrucât
nu spune totul despre starea spirituală a bisericilor. Totuși, trendul este clar.
Dacă în deceniile trecute, era considerată dovadă de credincioșie față de
biserica locală prezența la 3 servicii săptămânale (Miercuri seara, Duminica -
ambele servicii), astăzi, cineva este “credincios” dacă frecventează biserica în 3 din cele 4 sau 5 duminici ale
unei luni. Într-o confesiune care se mândrește cu o membralitate de aprox.15.5
mil., o prezență săptămânală de 5.6 mil. nu este deloc un motiv de laudă!
4. Mai puțin
interes în evanghelizare. Aici, ar putea spune unii este cauza
principală! Ei bine, nu știu, dacă cea mai principală, dar cu siguranță, una
din cauzele majore este lipsa motivației de a-L vesti pe Cristos la nivelul
membrilor simpli sau al bisericilor. Pur și simplu, Marea Trimitere a devenit
Marea Omitere pentru mulți credincioși. Unii au cautat o explicatie pentru
lipsa de motivatie într-o anume resurgență
a curentului calvinist prin baptiștii de sud din SUA, dar aceasta este o
explicație destul de ‘subțire”, bazată
mai degrabă pe o caricaturizare a calvinismului și repudierea conștientă a
faptului că unii din cei mai mari câștigători de suflete din istoria bisericii
au avut orientare calvinistă: Whitefield, Edwards, Spurgeon sunt câteva nume).
Explicația poate fi una mai banală - apatia spirituală. Pur și simplu, faptul
ca multi crediciosi si-au pierdut pasiunea pentru Domnul lor și în consecință,
nu mai simt povara pe care ar trebui sa o simtă pentru o omenire pierdută. Sau,
în climatul de azi, și-au pierdut convingerea că destinul etern al semenilor
lor fără Cristos înseamnă pierzare veșnică.
Privind la confrații nostri “mai mari” de
peste ocean (la care ne-am uitat de multe ori cu admirație, cu care am avut și
avem multe legături, parteneriate, afinități teologice și practice), ne
întrebăm: ce putem învăța din experiența lor? Există puncte în comun în
bisericile noastre, în Comunitățile și Uniunea noastră cu situația mai sus -
descrisă din cadrul SBC? Fără îndoială
ca o privire sumară asupra cauzelor descrise de Trevin Wax, ne poate da fiori
și nouă în șira spinării; căci, dacă suntem onești să admitem, există multe
asemanari. (Poate, cu excepția punctului #1, ne regăsim bine în privința
celorlalte). Și atunci, ce este de făcut?
Un lucru sigur pe care confrații nostri îl
fac este faptul că nu vor să rămână indiferenți sau să ignore problema. De
fapt, de ani buni, la mai toate convențiile anuale și în diverse alte situații
(conferințe, publicații) s-a tras un semnal de alarmă clar și s-a încercat oferirea
de soluții pentru stoparea acestui trend. Printre soluțiile oferite au fost
sugerate lucruri care pot (și trebuie!) să ne intereseze și pe noi dacă nu vrem
să pășim (sau să continuăm) pe trendul stagnării sau declinului. Ele pot fi:
-rugăciunea intensă pentru trezire
spirituală
-susținerea și revitalizarea bisericilor în
declin
-recuperarea mărturiei personale în fața
lumii
-încurajarea mandatului evanghelistic la
nivel individual și de biserici
-accent pus pe educația teologică de calitate
Acestea nu sunt singurele soluții, dar pot
face parte din soluție; sa ne rugăm ca Domnul să ne descopere și altele si apoi
să ne punem la dispoziția Lui pentru a fi folosiți de El în rezolvarea
situației, fiecare în dreptul nostru. Căci, atât timp cât nu suntem parte din
soluție, suntem parte a problemei și odată, vom da socoteală. Domnul să se
îndure de poporul Său și de robii Săi!
Marius Birgean (pastor Biserica Emanuel
Timișoara)
Surse:
Trevin Wax | Religion News
Service | Wednesday,
June 17, 2015.
Pew
Forum on Religion & Public Life, America’s Changing Religious Landscape,
May 12, 2015.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.