În ultimii douăzeci de ani, în lumea științifică are loc o revoluție tacită dar profundă în modul în care este înțeleasă ființa umană. Aceste schimbări au loc în neurologie, în antropologie, în psihologie și în sociologie.
De la începuturile evoluționismului și până recent se considera că natura umană este determinată de lupta pentru supraviețuire și de faptul că supraviețuiesc cei mai tari, mai violenți, mai fără milă. Egoismul și lipsa de milă, spuneau acești ”experți”, erau trăsăturile care duceau cel mai sigur la supraviețuire. Bunătatea, mila, compasiunea, altruismul nu își găseau nici un loc în această schemă ”științifică”.
Dar în ultima vreme, tot mai mulți cercetători constată că bunătatea este înscrisă în însăși structura umană. Că bunătatea, compasiunea, recunoștința, iertarea, declanșează în organism substanțe ca dopamina, seratonina, oxitocina (și alte endorfine), care nu numai determină funcționarea normală a omului, sănătatea lui, ci îi și dau sentimentul de împlinire și de fericire. Dimpotrivă, răutatea, ura, dușmănia, violența, duc la îmbolnăvirea organelor interne, la boli ca ulcerul, hipertensiunea, insomnia, migrena, depresia, etc. (sunt prea multe bolile declanșate de diferitele forme ale răutății ca să le putem enumera aici). Concluzia cercetătorilor este că omul a fost structurat pentru bunătate.
În cadrul Universității Californiei din orașul Berkeley, s-a constituit în 2004 un Centru de Studii despre bunătate, care de atunci scoate și o revistă cu studii științifice ”The Greater Good”, ”Binele mai mare”. Un grup editorial al acestui Centru a publicat în 2010 cartea ”The Compassionate Instinct”, cu subtitlul ”The Science of Human Goodness”, ”Știința bunătății umane”.
Reproduc aici câteva pasaje din Introducerea la această carte, deoarece ele ne descriu mai bine revoluția care are loc în lumea științifică cu privire la natura omului.
”Rădăcinile științifice ale bunătății umane.
Suntem martorii unei revoluții în înțelegerea științifică a naturii umane. Dacă în trecut știința descria natura umană ca fiind egoistă și războinică – noțiuni simpliste despre maimuțe ucigașe și despre genele egoiste, care încă circulă în cultura populară – astăzi mulți oameni de știință din diferite discipline descoperă rădăcinile adânci ale bunătății umane.
...Luate împreună, aceste cercetări spulberă anumite noțiuni despre natura umană susținute de multă vreme, scoțând la iveală faptul că bunătatea din noi este tot atât de inerentă (intrinsecă) speciei noastre ca și răutatea. Empatia, gratitudinea, compasiunea, altruismul, simțul de dreptate, de încredere și de cooperare, care se credea că sunt aberații de la ordinea naturală a lucrurilor, aceea de violență și de agresivitate, se dovedesc acum a fi trăsături structurale ale evoluției primatelor.
Mai mult decât atât, eseurile din acest volum oferă soluții și căi noi pentru trupuri sănătoase, familii sănătoase, locuri de muncă plăcute, și culturi sănătoase. De exemplu, neuroștiința ne arată că atunci când noi dăruim altora, creerul nostru arată o activitate mărită în zona nucleus accumbens, o regiune cunoscută ca având mulți receptori de dopamină și procesori de răsplătire. Cu alte cuvinte, bunătatea își este realmente propria răsplătire. Mai mult, bunătatea este contagioasă: cercetările arată că atunci când arătăm cele mai modeste expresii de mulțumire – un simplu ”mulțumesc”, un zâmbet, o privire caldă – noi îi determinăm pe alții să reciprocheze bunătate față de noi și față de alții.
... Pentru prea multă vreme a predominat concepția că ființele umane sunt structurate să fie în competiție, să acționeze agresiv, să urmărească un interes egoist neînfrânat. Acestea sunt fără îndoială fațete ale naturii umane, dar ele reprezintă doar jumătate din poveste. Eseurile din cartea aceasta scot la iveală o altă poveste, una care plasează bunătatea în centrul naturii umane. Contribuitorii noștri nu neagă existența violenței și a egoismului pe care le vedem în lumea dimprejurul nostru. Dar ei ne dau dovezi științifice că o altă lume este posibilă.
Ceea ce se întâmplă în lumea științifică are un impact extrem de mare asupra campaniei noastre de a face oameni buni și de a urmări triumful bunătății pe pământ. Dar ne aflăm strânși din două părți.
Pe de o parte, mulți teologi și pastori creștini găsesc tot felul de argumente ”biblice” că așa ceva nu este posibil în actuala istorie. Nu este exclus ca în unele confesiuni creștine să fim declarați eretici. Oricum, cei mai mulți, chiar și dintre credincioși, nu pot să creadă ce spunem noi și se îndoiesc că mișcarea noastră are cei mai mici sorți de izbândă.
Pe de altă parte, dintr-o dată științele moderne par a ne spune că bunătatea este parte integrantă a structurii umane și că ea duce la sănătate și la fericire, și prin urmare o campanie pentru a-i face pe oameni buni este în armonie cu structura umană și, deci, scopul nostru este fezabil!
Iată ce scrie unul dintre autorii cărții Compassionate Instinct, Dacher Keltner:
Calitatea comunităților umane este determinată de concepția noastră despre natura umană. De prea multă vreme a dominat concepția că egoismul, lăcomia și competitivitatea stau la baza comportamentului uman și că sunt produsul evoluției noastre. Nu-ți trebuie multă imaginație ca să vezi că aceste presupoziții au ghidat toate sectoarele afacerilor umane, de la planificarea politică până la înfățișarea in mas media a evenimentelor sociale.
Dar descoperirile științifice recente contrazic cu putere aceste concepții despre natura umană. Vedem că compasiunea este adânc înrădăcinată în creierele noastre, în trupurile noastre și în cele mai de bază moduri în care comunicăm între noi. Mai mult, un sentiment de compasiune duce la comportamnent compasionat și ne ajută să formulăm lecțiile care-i învățăm pe copii noștri.
Dar compasiunea trebuie să crească. Restul cărții ne învață cum să o facem. Ele ne arată ce am putea câștiga dacă am crea familii, școli, spitale, locuri de muncă mai compasionate, inclusiv instituții ale statului și internaționale. Ele ne oferă planul pentru o lume mai bună.(Compassionate Instinct, pag.7-16).
În aparență, aceste descoperiri științifice par a veni puternic în ajutorul nostru. Dar dincolo de ajutorul aparent, ni se întinde o cursă extrem de primejdioasă.
Unde este provocarea pe care ne-o dau ei și unde este primejdia pe care o reprezintă ei pentru miscarea noastră?
În primul rând, s-a lansat deja ideea că bunătatea este înnăscută în om, că oamenii sunt buni de la natură și deci, ne putem dezvolta bunătatea și iubirea fără să mai avem nevoie de Dumnezeu. Societatea ateilor din Statele Unite au produs deja multă literatură care să arate că și ateii pot fi buni și încă mai buni decât creștinii. O scurtă privire în amazon.com vă poate familiariza cu aceste dezbateri (pune de ex. Atheists can be good).
În al doilea rând, de aceste descoperiri științifice profită deja în mod puternic mișcarea numită ”New Age”.
Acum au apărut deja cărți, care s-au tradus și în românește (!), cum ar fi Laurence Crane, Iubește-te pe tine însuți, Robert Holden, Adorabilitatea, șiDr.David R. Hamilton, De ce îți face bine să faci bine, care circulă și printre credincioșii neinformați și le afectează credința. Autorii lor scriu cu mare emfază că iubirea și bunătatea originează în noi înșine și noi le putem dezvolta prin exerciții de tip oriental. Toți acești autori își declară adeziunea la practicile orientale ca meditația budistă, sau hinduistă, exercițiile yoga, etc.
Prin urmare, pe de o parte știința recentă despre bunătate ne poate veni în ajutor, iar pe de alta, datorită acestor descoperiri științifice a apărut deja pentru noi un concurent de mare calibru.
Un lucru este acum clar: Noi nu mai suntem singurii care vorbim despre iubire și despre bunătate, despre importanța lor și despre posibilitatea transformării societății umane prin iubire și prin bunătate.
Aceasta ne oferă un enorm avantaj: Oamenii de știință vorbesc acum despre ”știința bunătății”. Când noi vorbim despre ”Știința biblică a bunătății” suntem în competiție cu ultimele cuceriri ale științelor moderne!
Și noi trebuie să accentuăm și să demonstrăm convingător că bunătatea și iubirea își au sursa nu în noi înșine, ci în Dumnezeu și în Isus Cristos și trebuie să-i învățăm pe oameni să se cupleze la sursă și să-și soarbă zilnic bunătatea și iubirea din sursa divină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.