Dragii noştri,
Apreciem
tare mult cuvintele frumoase de încurajare pe care le-am primit de la unii dintre
voi, precum şi rugăciunile pe care le înăltaţi cu credincioşie pentru noi
(individual, ca familie sau ca biserică). Deşi ne este imposibil să mulţumim
personal fiecăruia în parte, o facem prin aceste rânduri, asigurându-vă, în
acelaşi timp, de dragostea pe care v-o purtăm şi de faptul că şi voi sunteţi
necurmat în rugăciunile noastre.
Vineri dimineaţă,
prin mila şi harul Lui, am ajuns cu bine la Lima. Nu am mai venit cu avionul
armatei, deoarece au anulat acest zbor, amânându-l cu încă o săptămână. Singura
soluţie pentru a străbate cei 620 km a rămas traversarea junglei într-o
camionetă 4x4 până în Satipo, iar până la Lima cu autocarul.
Deşi în junglă peruană vara ar
fi trebuit să se instaleze încă din luna martie, se pare că iarna (adică sezonul
ploios) nu dă semne de plecare, continuând să plouă torenţial zile şi nopţi.
Din pricina nenumăratelor ploi, drumul a fost îngrozitor, extrem de înfundat şi
alunecos, maşinile patinând şi chinuindu-se să avanseze printre imensele
şanturi formate de la camioane, în ciuda dublei tracţiuni de care dispun. Nu
avem cuvinte să vă descriem toată această experienţă deloc plăcută, însă
mulţumită îndurării Tatălui nostru am ajuns cu bine la Lima după 24 de ore de
nesomn şi epuizare.
Debora a
avut ceva probleme din pricina altitudinii (traversăm Ticlio cu o înălţime de
aproape 5000 m), pe când Amalia a trebuit să facă acest drum „îndopându-se” cu
calmante, ca să poată rezista pe tot parcursul călătoriei. Am tot sperat că vom
călători cu avionul armatei, odată ce deja eram pe lista lor de pasageri, urmând
doar să ne confirme ziua şi ora plecării. Cum toate aceste speranţe s-au
năruit, a trebuit să ieşim de urgenţă la Lima deoarece situaţia Amaliei nu era
prea bună.
Nici nu ne-am tras bine
răsuflarea după lunga noastră călătorie, că a trebuit imediat să plecăm la
doctori, încercând să profităm la maxim de zilele cât suntem în Lima. Amalia
s-a întâlnit cu medicul urolog, şi-a făcut o nouă ecografie şi rezultatele sunt
cele pe care le ştiam deja: infecţia şi inflamarea rinichiului stâng şi calculi la ambii
rinichi. Urmează alte analize mai amănunţite, un nou tratament, şi... tare am
vrea ca lucrurile să se termine aici, însă deocamdată nu e posibil. Peste două
săptămâni Amalia are de făcut alte analize, ca să îşi rezolve şi problemele
gastro-intestinale apărute anul trecut din pricina tratamentului îndelungat cu
antibiotice (mai bine de 9 luni).
Vă
scriem toate aceste lucruri nu ca să ne plângem sau să ne victimizăm, ci vrem
doar să vă cerem în continuare sprijinul în rugăciune, ca să putem rămâne în
picioare după ce vom fi biruit totul. Coincidenţă sau nu, aceste probleme de
rinichi s-au accentuat anul trecut în luna mai (la doar câteva zile după ce
ne-am mutat în Atalaya) şi şi-au făcut din nou apariţia tot în primele zile din
luna mai, anul în curs. Ştim că pentru un credincios nu există coincidenţe,
deoarece toate lucrurile sunt controlate şi dirijate de Stăpânul nostru, însă
le menţionăm conştienţi fiind că cel rău nu doarme, ba din contră e atent la
orice mişcare a noastră şi face tot posibilul ca să ne scoată din Atalaya. Însă
în toate aceste lucruri Biblia ne spune că suntem mai mult decât biruitori prin
Acela care ne-a iubit. Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri?
Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine va putea să ne stea împotrivă? Mulţumim din
inimă pentru puterea Lui pe care o pune la dispoziţia noastră şi pentru
rugăciunile pe care voi le înălţaţi pentru noi, ca să nu dăm înapoi.
Pe data
de 19 vom zbura spre Pucallpa însoţiţi de mai mulţi colegi de la misiune,
deoarece vom participa la un curs de instruire în ceea ce priveşte „Pregătirea
pentru o comunicare eficientă într-o limbă tribală”. La solicitarea misiunii
Pionerii
(în parteneriat cu Segadores) vor veni doi misionari de la Misiunea Triburi Noi care
vor ţine acest curs şi ne vor învăţa metode practice şi aplicabile cultural de
a putea învăţa mult mai repede şi eficient o limbă tribală, ca să putem transmite
apoi Cuvântul Vieţii în limba respectivă. Ne bucurăm de posibilitatea pe care o
avem să participăm la acest curs. Pe data de 24 ne vom întoarce în Lima, având
la dispoziţie încă 10 zile ca să mai umblăm pe la doctori şi să ne mai punem la
punct problemele medicale apărute pe parcursul acestor ani.
Cu ajutorul Lui, pe data de 4
iunie ne vom lua zborul spre România, aşteptând cu nerăbdare să ne vedem
familia, adunarea, prietenii şi, de ce nu, chiar pe unii dintre cei cu care nu
ne-am văzut până acum sau ne-am văzut, dar cu mult timp în urmă.
În
aşteptarea posibilei revederi, vă salutăm cu caldură şi cu recunoştinţă,
amintindu-vă că osteneala în Domnul nu va fi zădarnică.
Luptând
pentru Împărăţie şi de dragul Ei,
Liviu şi
Amalia
Familia Acatrinei este membră a Bisericii Creştine după Evanghelie, nr. 4 din Iaşi. Au plecat în Peru pe termen lung în anul 2007 şi şi-au început lucrarea în tribul Asheninka, alături de familia Dumitru, tot misionari români. Sunt implicaţi în lucrarea de plantare de biserici a misiunii Segadores şi scopul lor este să ducă Evanghelia celor care nu au avut niciodată posibilitatea să audă despre Dumnezeu.
liviu_aca@yahoo.com
amy11_grace@yahoo.com
Dacă doriţi să susţineţi şi financiar lucrarea familiei Acatrinei în Peru sunt deschise următoarele conturi:
RON RO78BRDE240SV68334902400
USD RO46BRDE240SV75299172400
EUR RO22ERDE240SV87247142400
BRD, Agenţia Dimitrie Mangeron, Şos. Naţională, nr.55, Iaşi
Vezi şi celelalte scrisori misionare în pagina:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.