Samy Tuţac - Cine sunt și ce cred baptiștii

Nu am cerut și nu vom cere de la nimeni altceva decât să respecte și pentru baptiști libertatea de conștiință, ca fiecare să fie liber să creadă și să se închine lui Dumnezeu după propiile convingeri.                                                              (Alexa Popovici)

Mișcarea Baptistă are un fundament istoric și a început pe fondul Reformei aducătoare de mari prefaceri, atât în plan politic, cât și în plan spiritual. Numele de Baptiști le-a fost dat în batjocoră datorită refuzului lor de a-și boteza copiii și din cauza insistenței lor cu privire la aplicarea botezului doar celor credincioși. Ei preferau numele de frați, dar opozanții lor i-au numit baptiști. În cea mai veche mărturisire de credință a baptiștilor din Anglia, cea din 1644 ei s-au numit: acele biserici care în mod comun (cu toate că în mod fals) sunt numite anabaptise. În mărturisirea de credință din 1688, bisericile baptise sunt numite: congregații de creștini botezați pe mărturisirea credinței lor. După aceea a fost folosită numai denumirea de baptiști.€™ 

 UNDE ȘI CÂND AU APĂRUT BAPTIȘTII

Spre deosebire de alte mișcări de trezire religioasă, mișcarea baptistă nu își poate identifica un precursor unic, un întemeietor, asemenea lui M.Luther, Zwingli, J.Calvin sau J.Wesley. Din această cauză există mai multe teorii cu privire la apariția baptiștilor. Una dintre teorii susține că baptiștii se trag direct sau indirect din anabaptiști, aripa radicală a Reformei Protestante din secolul al XVI lea. Deși n-au preluat în întregime doctrinele teologiei anabaptise, baptiștii sec. XVII au continuat cu siguranță teologia bisericii credincioșilor care au primit botezul doar ca urmare a unei mărturisiri personale a credinței în Isus Cristos, a preoției celor din bănci și a libertății religiei scoasă de sub controlul statului și reașezată sub autoritatea unică a conștiinței.

O altă teoria susține că baptiștii de astăzi se trag din separatiștii eglezi exilați sub persecuție în Olanda, la Amserdam. Acești purtani separatiști au ajuns la convingerea că Biserica Angliei nu este capabilă să se întoarcă la credința și practică creștină adevărată. Ei au decis că este mai bine ca cei care cred Biblia să se separe de viață Bisericii oficiale. Astfel, mișcarea baptista este definită peste tot că o dorință de separare a celor ce vor să se întoarcă la învățătura Noului Testament de Bisericiile tradiționale, anchilozate în forme și datini omenești.

CUM AU AJUNS BAPTIȘTII  ÎN ROMÂNIA

La fel ca în multe țări ale Europei, credința baptista a pătruns România prin comunitațile de germani și a trecut apoi la maghiari și români. Primul baptist german a fost Karl Johann Scharschmidt, un tâmplar care s-a stabilit în București în anul 1856. După șapte ani, în anul 1863, August Liebig, păstor baptist german, exilat din nordul Mării Negre, a fondat în centrul Bucureștiului prima Biserică Baptista germană din România.

O altă Biserică baptistă germană s-a format în 1864 la Cataloi, în Dobrogea, iar altă în 1875, la Tatutino, în Basarabia, ambele fiind formate din baptiști germani exilați din Ucraina. O altă pătrundere a baptiștilor în România s-a produs din direcția Ungariei înspre Transilvania și Banat. Anton Novac, un disrtibuitor de cărți și tractate creștine a găsit un grup de reformați maghiari, dornici să studieze Biblia. În anul 1875 Henrich Meyer, un lider baptist german din Budapesta, i-a botezat pe aceștia și a format prima Biserică Baptistă maghiară din Transilvania, la Salonta Mare. Printre cei care s-au botezat era și Mihai Cornea, care a devenit un evanghelist dinamic, ce a predicat Evanghelia atât ungurilor, cât și românilor.

În Vechiul Regat al României pătrunderea baptiștilor a avut loc mult mai târziu. În ciuda puternicei opoziții a Bisericii Ortodoxe, prima Biserică Baptistă din Muntenia a fost înființată în anul 1909 la Jegalia. Constantin Adorian, un român care s-a alăturat la intoarcearea în țară Bisericii Germane din București a început o lucrare de misiune printre românii din Vechiul Regat în anul 1912. După unirea Transilvaniei și a celorlalte provincii românești cu Patria Mamă, din anul 1918, toți baptiștii din România Mare s-au unit în 1920, formând Uniunea Bisericilor Baptiste din Romania.

 CE CRED BAPTIȘTII

Se poate spune că baptiștii sunt de acord cu majoritatea crezurilor primare: apostolic, nicean și calcedonian, trăgându-și astfel seva din creștinismul istoric cu ajustările pe care le-a adus Reforma. De la început baptiștii și-au făcut un titlu de cinste din a se numi popor al Cartii, adoptând astfel Sfântă Scriptură drept unica și absolută sursă de autoritate în crez și practică. Un alt principiu al baptiștilor, preluat de la reformatori este preoția universală a tuturor credincioșilor. În ciuda asemănărilor cu protestantisul reformei, baptiștii sunt astăzi o miscrare distinctă și istoric separată. În contrast cu practicile protestante și în acord cu convingerile anabaptistilor, baptiștii cred că în Biserică se poate intră doar în mod voluntar, negând astfel valoarea botezului copiilor și orice formă de constrângere a conștiintei care s-ar putea naște din unirea Bisericii cu Statul.

Prezența baptiștilor în România, departe de a fi dușmănoasă sau amenințătoare, trebuie privită ca o contribuție sinceră și frățească la mântuirea multor români, ca un îndemn și o încurajare spre o conformare mai fidelă la standardul și spiritul Scripturii.

                                    

  BIBLIOGRAFIE:

 Daniel Branzei, Identitatea creștină în istorie.

 Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România.

 IoanBunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste.

Samy Tuțac