Dragă…
Mi-ai scris că ceea ce ai împotriva mea este asocierea
mea cu NAR. Ai văzut că eu nici nu știam ce este NAR şi nu știam că Bill
Johnson este parte din acest NAR (New Apostolic Reformation).
M-am gândit să-mi iau mai mult timp şi să scriu ceva
despre „asocierile” mele.
În anul 1980, am participat la congresul internațional de
evanghelizare (Billy Graham) din Pataya,
Tailanda. Am rostit şi eu acolo un mic discurs şi asta m-a proiectat în mișcarea
evanghelică lansată de Billy Graham.
În 1982, am participat la congresul extraordinar pentru ineranța
Scripturii, ținut la San Diego. Acolo au participat toţi liderii evanghelici
ai Americii. Am rostit acolo un discurs despre modul in care studierea într-o
universitate marxistă mi-a întărit credinţa, iar întâlnirea cu teologia liberală într-un seminar teologic mi-a ruinat
credinţa. Discursul acesta mi-a făcut prieteni printre cei mai de seamă pastori
şi teologi ai Americii, care apoi m-au invitat să predic în bisericile lor şi
să vorbesc în școlile lor.
Fiindcă eram Președinte al unei societăți misionare, eram
invitat în cele mai mari biserici la săptămânile lor de misiune. Cu ocaziile
acestea am cunoscut pastori din cele mai multe culte evanghelice din America.
Prin cca 1984, s-a ținut primul congres al evanghelicilor
dedicat concepției despre lume şi viaţa şi eu am ținut discursul de lansare a mișcării,
vorbind despre importanţa unei concepții despre lume şi viaţa în tarile
comuniste şi despre nevoia ca noi să învățăm să vorbim limba aceasta a concepției
generale despre lume şi viață.
Am participat apoi la lucrările multor comisii formate la
congresul acesta. Acolo am lucrat cu profesori de seminarii teologice, iarăși
din cele mai diverse culte evanghelice.
La un moment dat m-am împrietenit cu Adrian Rogers, cel
mai de seamă lider de atunci în Southern Baptist Convention. Tocmai începuse
fenomenul „mega church”. La început, mega church era considerată aşa dacă avea
peste două mii de membri. Apoi baremul a crescut… Adrian Rogers a organizat pe
pastorii de mega churches din Southern Baptist. Pe atunci erau cam 80! Ei se
întâlneau odată pe an într-o conferință de trei zile. Adrian m-a luat să
particip la una, şi a fost extraordinar să ascult timp de trei zile care sunt
problemele unei biserici de felul acesta.
Am participat şi la alt fel de conferințe. Interesante
erau cele din sfera lui Billy Graham, deoarece participau lideri din toate
cultele evanghelice şi am avut astfel ocazia să lucrez cu mulți dintre aceștia.
Acolo au apărut primii lideri care pledau pentru reactivarea categoriei de
„apostoli”. Peter Wagner, profesor la Fuller Seminary din Pasadena, California,
a devenit unul dintre liderii acestei mișcării.
După trezirea de la Toronto, din 1994, mișcarea
bisericilor Wineyard, întemeiată de John Wimber, a luat mari proporții. Unul
dintre liderii ei a fost Randy Clark, care l-a influienţat puternic pe Bill
Johnson.
De la Fuller Seminary, prin profesorul George Edon Ladd,
cu cartea lui „Prezenţa viitorului”, despre învăţătura lui Isus despre împărăția
lui Dumnezeu aici şi acum, a pornit mișcarea de întoarcere la învăţăturile lui
Isus din Nazaret, preluată de John Wimber şi de Peter Wagner, iar mai târziu de
Bill Johnson.
Eu m-am mișcat între toţi aceşti oameni amintiți mai sus,
şi mulți, mulți alții, reprezentând şi alte mișcări evanghelice.
A, da, să nu uit.