Capitolul 4.6: Bunătate și adevăr
Când Dumnezeu s-a prezentat lui Moise ca fiind ”plin de bunătate si adevăr”, El a folosit figura de stil numită hendiadis, adică folosirea a două cuvinte cu conținut diferit dar care trebuie luate împreună, deoarece ele se completează unul pe altul.
Cuvintele în ebraică sunt hesed și emet. Ele pun mari probleme de traducere. Astfel, Cornilescu îl traduce pe hesedcând ”îndurare”, când ”hatâr”, când ”milă”, când ”bunătate” (de cele mai multe ori). Când am dat lista textelor din Psalmi care folosesc hesed, chiar dacă Cornilescu traduce altfel, noi am tradus prin ”bunătate”. Cuvântul emet îl traduce de cele mai multe ori prin ”credincioșie”, dar uneori prin ”adevăr.”
Mai adăugăm și faptul că Evanghelistul Ioan, când ne spune că Cuvântul s-a întrupat ”plin de har și de adevăr” (Ioan 1:14), el traduce direct din ebraică (nu din greaca Septuaginta) și trebuie să observăm că pentru hesed el a preferat cuvântul haris, care înseamnă bunătate generoasă. Și observăm că pe emet l-a tradus cu ”adevăr”. Vom urma exemplul lui Ioan și vom traduce pe emet prin ”adevăr.”
Primul Psalm în care apare perechea ”bunătate – adevăr”, și unde vedem și dificultățile de traducere, este Psalmul 12, versetul 1, tradus de Cornilescu astfel:
”Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioși,
pier credincioșii dintre fiii oamenilor”.
Traducând literal, iată ce spune textul ebraic:
”Ajută, Doamne, căci oamenii buni încetează să mai fie (să mai existe),
căci cei adevărați dispar dintre fiii oamenilor.”
Al doilea Psalm în care apare această pereche, este Psalmul 26, versetul 3, unde Cornilescu ne dă o traducere după original:
”Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei și
umblu în adevărul Tău”.
Al treilea Psalm unde apare perechea aceasta și unde Cornilescu se îndepărtează iarăși de original este 37:3. Mai întâi, traducerea Cornilescu:
”Încrede-te în Domnul și fă binele, locuiește în țară și umblăîn credincioșie.”
Acum traducerea după original:
”Încrede-te în Domnul și practică bunătatea (sau, fă acte de bunătate);
locuiește în țară și umblă în adevăr.”
Subliniem faptul că în toate aceste locuri bunătatea și adevărul lui Dumnezeu au devenit, sau trebuie să devină, caracteristici ale omului lui Dumnezeu.
Vom continua prin a reda textele care vorbesc strict
despre bunătatea și adevărul lui Dumnezeu.
”Nu țin în inima mea bunătatea Ta,
ci vestesc adevărul Tău și mântuirea Ta
și nu ascund bunătatea Ta și adevărul Tău în adunarea cea mare.
Tu, Doamne, nu-mi opri îndurările Tale,
ci bunătatea ta și adevărul Tău mă vor păzi întotdeauna” (Ps.40:10-12).
”Eu strig către Dumnezeu, către Cel Prea Înalt,
către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.
El îmi va trimite adevăr din cer, (în Cornilescu: izbăvire)
în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări.
Da, Dumnezeu Își va trimite bunătatea Sa și adevărul Său” (Ps. 57:2-3)
”În veci să rămână el (împăratul) pe tronul lui înaintea lui Dumnezeu.
Fă ca bunătatea Ta și adevărul Tău să vegheze asupra lui” (Ps. 61:7).
”În bunătatea Ta cea mare,
răspunde-mi, Dumnezeule, și dă-mi ajutorul Tău”. Așa apare în Cornilescu, dar originalul spune:
”În mărimea bunătății Tale,
răspunde-mi prin adevărul Tău mântuitor” (Ps.69:13)
”Bunătatea și adevărul se întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută” (Ps.85:10).
”Dar Tu, Doamne, Tu ești un Dumnezeu îndurător și milostiv,
îndelung răbdător și bogat în bunătate și în adevăr” (Ps.87:15)
”Voi cânta totdeauna bunătățile Domnului:
voi spune din generație în generație, cu gura mea, adevărulTău.
Căci zic: Bunătatea are temelii veșnice!
Tare ca cerurile este adevărul Tău” (Ps.89:2).
”Dreptatea și judecata sunt temelia tronului Tău;
bunătatea și adevărul sunt înaintea Feței Tale.
Ferice de poporul[...] care umblă în lumina feței Tale.” (Ps.89:14-15)
”Adevărul Meu și bunătatea Mea vor fi cu el
și tăria lui se va înălța prin Numele Meu” (Ps.89:24).
”Frumos este să lăudăm pe Domnul,
și să mărim Numele Tău, Prea Înalte,
să vestim dimineața bunătatea Ta și noaptea adevărul Tău” (Ps.92:1-2).
”Domnul Și-a arătat mântuirea,
Și-a descoperit dreptatea înaintea națiunilor,
Și-a adus aminte de bunătatea Lui și de adevărul Lui față de casa lui Israel: toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru” (Ps.98:2-3).
”Intrați cu laude pe porțile Lui,
intrați cu cântări în curțile Lui!
Lăudați-L și binecuvântați-I Numele.
Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ține în veci
și adevărul lui din generație în generație” (Ps.100:4-5).
”Căci mare este bunătatea Ta și se înalță mai presus de ceruri
și adevărul Tău până la nori” (Ps.108:4)
”Nu nouă, Doamne, nu nouă,
ci Numelui Tău dă slavă,
pentru bunătatea Ta, pentru adevărul Tău!” (Ps.115:1)
”Lăudați pe Domnul, toate națiunile,
lăudați-L toate popoarele,
căci mare este bunătatea Lui față de noi
și adevărul Lui ține în veci” (Ps.117:1-2).
”Dar Tu ești aproape, Doamne,
și toate poruncile Tale sunt adevărul” (Ps.119:151).
”Înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta!
Temelia Cuvântului Tău este adevărul[…]” (Ps.119:159-160).
”Urăsc și nu pot suferi minciuna,
dar iubesc Legea (învățătura) Ta” (Psalmul 119:163).
”Mă închin în Templul Tău cel sfânt (Templul sfințeniei Tale)
și laud Numele Tău pentru bunătatea Ta și adevărul Tău,
căci ți S-a mărit faima prin împlinirea făgăduințelor Tale” (Ps.138:2).
Ce este adevărul?
Cuvântul ”adevăr” este folosit în două sensuri. Primul sens este cel de corespondență între o afirmație și ceea ce se afirmă. Dacă spun: ”Apa e fierbinte” și cineva pune mâna în apa aceea și o trage repede afară, ne arată că ceea ce am spus este un adevăr, adică este o corespondență între ce afirm și realitatea afirmată. Ceea ce am spus este ”adevărat”, sau am spus ”un adevăr”. Al doilea sens este mult mai profund: în acest sens ”adevărul” este o substanță: Spun despre un om că este ”adevărat” și mă duc mai departe și spun că ”acest om este adevăr”, așa cum aș putea spune că ”acest om este o minciună”. În sensul acesta folosește Dumnezeu cuvântul ”Adevăr”, când spune că El este bogat în bunătate și este bogat în adevăr. Am văzut deja că Moise a folosit perechea ”bunătate și adevăr” (în ebraică hesed șiemet), în locuri cheie din cartea Geneza. David preia perechea aceasta și o folosește de peste 25 de ori în psalmii lui.
Ce vrea Dumnezeu să spună când zice că El este ”bogat în adevăr”?
Să ne amintim că Dumnezeu i-a spus lui Moise că numele lui este ”ihwh”, tetragrama Numelui Sfânt, care înseamnă ”Eu sunt”. Când această afirmație este pusă în contrast cu toți zeii făcuți de oameni, zei care nu au ființă, ”nu sunt”, Numele lui Dumnezeu capătă un sens extraordinar de important: El este singurul ”existent”, când ceilalți nu există. Dar noi putem să spunem și că ”Dumnezeu este real”, mai exact, ”că El are realitate”: El este adevăr, când toți ceilalți sunt minciună. Avem, deci, patru termeni pentru Dumnezeu: ”Fața”, Persoana, Prezența și Numele. Ei pot fi folosiți alternativ, reprezentând aceeași Realitate. La aceștia putem adăuga cu siguranță și termenii Bunătate și Adevăr.
Cu informațiile pe care le avem noi astăzi despre structura universului și a noastră, noi știm că suntem alcătuiți din celule, din molecule, atomi și particule sub-atomice, toate ținându-se laolaltă prin cele patru forțe care țin laolaltă tot universul. În epistola către Evrei ni se spune că toate se țin laolaltă ”prin cuvântul puterii Lui” (Evrei 1:3). Noi nu avem ”realitate” decât fiindcă El spune să fim și să rămânem în ființă. Singurul care are ”realitate” este Creatorul și Domnul nostru. Realitatea pe care o avem noi este o realitate delegată.
Noi avem realitate sau adevăr numai atunci când suntem în armonie cu Realitatea sau cu Adevărul. Când spunem o minciună, noi ne strâmbăm și ne pierdem din adevăr, din realitate. Numai când ne întoarcem la Adevăr, El ne îndreaptă, El ne dă înapoi realitatea, redevenim adevărați oameni.
Sursa: www.iosif-ton-mesaje.eu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.