Recentul discurs al ambasadorului statului Israel la ONU,
Ron Prosor, a fost unul fenomenal, de o elocvență, franchețe și
obiectivitate totală. Aceata a scos in evidență relația diplomatică a lui
Israel atât cu aliatul sau de încredere, ce i-a stat mereu alături in momente
grele, Statele Unite ale Americii, precum și cu indoielnicii aliații
europeni ce au demonstrat o consecventa trădare și abandonare de-a lungul
istoriei in momentele sale cruciale.
După ce ambasadorul Israelului la ONU face o scurtă incursiune
in trecutul lui Israel ca națiune in relație cu marile imperii ale lumii,
subliniind forța miraculoasă a acestei țări de a dăinui peste
veacuri, revine la istoria mai recentă a lui Israel cu o prezentare a
stării actuale a lucrurilor nefaste pentru evrei, atât in relație cu veșnicii
lor dușmani arabii, cât și cu eternii lor trădători, europenii.
Proaspătul vot al Suediei și al Franței pro-Palestina,
in vederea recunoașterii sale ca țară, nu este altceva decât o
consecventa manifestare a spiritului european antisemit. Acest vot al
europenilor din cele două țări - și se așteaptă ca alții să le
urmeze - nu face decât să contrazică spiritul democratic căruia ii
subscrie Europa și pe care Israelul il promovează intr-un mod unic in
oceanul teocratic, dictatorial prezent in țările musulmane ale Orientului
Mijlociu.
Antisemitismul european revine intr-un mod îngrijorător.
Când țările europene abandonează una dupa alta susținerea față de Israel,
lucrurile nu arată bine. Israelul nu este intr-adevăr o națiune perfectă,
iar anumite decizii nu au fost de multe ori pe placul celor ce privesc
lucrurile de la distanță, rupți de realitațile etnice, politice, religioase,
economice, militare tensionate de pe meleagurile sfinte disputate cu inverșunare,
nu atat de Israel, cât de musulmanii palestinieni ajutați de confrații lor din
zonă. Chiar și in acest context nebulos din multe puncte de vedere,
Scripturile ne învață să binecuvantăm Israelul, nu să il blestemăm.
A blestema Israelul in acest context, inseamnă a vota chiar si simbolic,
ca politician suedez sau francez, să i se reducă teritoriile lui Israel in
asa măsură, incât să ii fie pusă in mare pericol integritatea si existența
sa ca națiune.
Multe țări musulmane visează ca Israelul să fie
stres de pe fața pământului si este tragic când europenii
"creștini" alimentează prin acțiunile lor sociale si politice
josnicia unor astfel de visuri. Israel a fost intotdeauna de acord, incă de
la recunoasterea sa ca națiune in 1948, să conviețuiască alături de
palestinieni. Aceștia insă au negat si respins virulent oferta lui Israel,
afirmând mereu "noi vrem să existăm ca națiune, dar să nu existe
Israelul."
Europenii au trădat cauza lui Israel incă din anii '40
cand cu maleficul Holocaust, in anii '60 cand a avut loc războiul de șase zile
a lui Israel impotriva coaliției țărilor musulmane ce au atacat în mod
mizerabil pe trei fronturi. Atunci s-a petrecut un incident memorabil demn de
amintit, ce demonstrează antisemitismul european incurabil. In fata furiei
musulmane si a dorinței demonice de a sterge Israelul de pe fata pământului,
Israel a apelat in ultima instanță la Statele Unite ale Americii pentru a
i se oferi ajutor in defensiva sa. Americanii au fost dispusi să trimită
ajutorul militar sub comanda președintelui de atunci Richard Nixon si a
secretarului de stat Henry Kissinger, insă era o problemă, avioanele de
luptă americane trebuiau alimentate la mijlocul drumului. In acele momente
de grea încercare, s-a cerut sprijinul si acordul europenilor. Insă surpriză!
Aceștia au întors spatele atât lui Israel, cât si Americii, ceea ce națiunea
Israel nu a uitat. Alimentarea s-a facut pană la urmă in alte condiții.
Spiritul european trădează din nou cauza lui Israel intr-un
moment de cumpănă, in care ar trebui să i se ofere sprijinul necesar
pentru protejarea integrității sale teritoriale, pe care popoarele musulmane o
vor dizolvată cu totul, deși argumentul aruncat in joc este revenirea la granițele
dinainte de 1967, ceea ce ar face din Israel o națiune imposibil de locuit de
către evrei si imposibil de vizitat de restul lumii.
Oare cine va rămâne fidel alături de națiunea Israel...de
poporul lui Dumnezeu in afară de o Europa mereu indecisă?
Ovidiu Petric - pastor
Biserica BUCURIA Lugoj
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.