După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

joi, 27 noiembrie 2014

Pastor Petru Lascău: Iohannis și ”consilierii” săi

Nu l-am votat pe Iohanis. Nici pe Ponta. Nu m-am prezentat la urne din același motiv pentru care zeci de mii de români n-au putut vota. N-aveam pașaportul românesc în termenii de valabilitate.
Am întrebat o reprezentantă a Ministerului de Externe dacă domniei sale îi expiră și cetățenia odată cu pașaportul. Ea rămânea tot cu cetățenia română câd îi expira pașaportul. Eu nu mai aveam cetățenia română. Cred că devenisem chinez odată cu expirarea pașaportului, că nu mai înțelegeam nimic! Am încercat degeaba s-o lămuresc că CNP-ul – codul numeric personal – nu expiră odată cu pașaportul și că el ar putea să fie o dovadă suficientă că sunt cetățean român. Dar legea era lege. Mie mi-a rămas miros de sobolan după explicația asta cu legea. Un alt gen de a ne priva de dreptul de a vota.
Știu bine părerea unora că ’’români sunt doar cei din țară, că noi cei de afară, nu avem dreptul moral să ne amestecăm în viața lor, că noi nu cunoaștem realitatea trăită doar de ei…’’ De ce nu dați domnilor o lege care să ne ia dreptul acesta? Punct!
Ceea ce mă deranjează acum, și cred că încă mai am dreptul să-mi zic părerea (până nu apare vreo lege și în cazul ăsta), este că bietul Iohannis nici nu și-a luat slujba în primire, că au și sărit ’’consilierii’’ cu sfaturile. Unii îi scriu ’’scrisori deschise’’. E la modă. Ca destinatarul să nu mai trebuiască să le deschidă… sunt deschise gata. Le citește poștașul și rudele lui. Trecătorii curioși. Orice gură cască. Când ajung la Iohannis sunt citite gata. Ca și cărțile de anticariat. Le cumperi că sunt citite deja.
Am văzut că unii sunt furioși rău de tot pe bietul președinte ales că dă semne să-și aleagă oameni în echipă fără să-i întrebe și pe dânșii. Da, pe noi experții, care ne pricepem la orice. Suntem doctori în te miri ce! Ăla e așa… Celălalt altfel… Ei, dacă m-ar propune pe mine… Dar neamțul ăsta nu se pricepe domnule la oameni. Deja m-am lămurit…
Cred că erați lămuriți deja de dinainte, stimați domni.
Nu credeți că ar fi mai bine să-l lăsăm pe președintele acesta ales să-și înceapă slujba mai întâi? Ce ar fi să-i dăm așa câteva luni de miere, să-l lăsăm în pace și să judecăm ceea ce va face omul? Mie așa mi se pare normal.
Dar mai e ceva normal în lumea asta?
Articol preluat cu permisiunea autorului de aici: www.lascaupetru.wordpress.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.