Capitolul 5: Cortul lui David și impactul lui in istorie
Cititorii mei își vor pune întrebarea: De ce facem atâta caz de cortul lui David? În textele din 1 și 2 Samuel și din Cronici apare într-adevăr ceva interesant despre cortul acesta, dar apoi toată istoria aceasta este dată uitării sau, mai exact, este copleșitor acoperită de strălucirea templului zidit de Solomon.
Vom arăta în continuare de ce este important cortul lui David, atât pentru istoria din Vechiul Testament cât , mai ales, pentru istoria Noului Testament și pentru istoria creștinismului.
Solomon a folosit înțelepciunea dată lui de Dumnezeu pentru a construi un imperiu și pentru a face construcții grandioase care să-i mărească lui faima. Dar, în procesul acesta, el a călcat poruncile lui Dumnezeu, a umplut țara de temple dedicate zeităților popoarelor dimprejur și a îndreptat țara pe panta idolatriei și a stricăciunii. Verdictul lui Dumnezeu n-a întârziat să vină:
”Domnul i-a zis lui Solomon:”Fiindcă ai făcut așa și n-ai păzit legământul Meu și legile Male, pe care ți le-am dat, voi rupe împărăția de la tine și o voi da slujitorului tău” (1 Împărați 11:11).
După moartea lui Solomon, țara s-a rupt în două, Israel la nord, cu capitala Samaria și Iuda la sud, cu capitala Ierusalim. Cu toate că ambele țări au cunoscut și perioade de înflorire economică, din punct de vedere spiritual și moral ele au fost angajate pe o pantă a decăderii. Israel a avut doi profeți uriași, pe Ilie și pe Elisei, care au făcut eforturi enorme ca să întoarcă poporul de la idoli la Dumnezeul cel adevărat, dar rezultatele au fost mici și de scurtă durată.
În cele din urmă, Israel a fost cucerit de Asiria, la anul 722 înainte de Cristos, și cele zece seminții care-l alcătuiau, au fost împrăștiate în toată lumea, iar Iuda a fost cucerit de Babilonia la anul 605, înainte de Cristos și cele două seminții care-l alcătuiau au fost duse pentru 70 de ani în robia babiloniană.
Chiar înainte de aceste dezastre, Dumnezeu a ridicat un grup de profeți speciali, prin care a făcut lucruri unice în istorie.
Cinci sunt profeții aceștia speciali care ne interesează: Amos, Osea, Isaia, Mica și Ieremia. Primii patru au fost contemporani. Ieremia a venit la aproximativ optzeci de ani după ei. Îi vom studia împreună în capitolul următor. Deocamdată, aici vom semnala un fenomen extraordinar de important: primii trei dintre ei au făcut apel la întoarcerea la cortul lui David, adică la ideile și la acțiunile pe care le-a întreprins David la cortul lui.
Acțiunea lor a început prin profetul Amos, care a venit din sud, din regatul lui Iuda, în nord, în Israel, unde era multă idolatrie și a proorocit nimicirea lui Israel și împrăștierea lui în toată lumea: ”Căci iată, voi porunci și voi vântura casa lui Israel între toate națiunile, cum se vântură cu ciurul fără să cadă un singur bob la pământ” (Amos, de la cap 3 până la 9:9).
Apoi Amos schimbă brusc tonul și face această proorocie extrem de importantă:
”În vremea aceea (nedefinită), voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărâmăturile și-l voi zidi iarăși cum era odinioară, ca să stăpânească rămășița Edomului și toate neamurile peste care a fost chemat numele Meu, zice Domnul, care v-a împlini aceste lucruri ” (Amos (:11-12).
Câteva observații la acest text. Rezultă din el că, după ce chivotul a fost dus din cortul lui David și a fost instalat în templul lui Solomon, cortul lui David nu a fost demolat, ci doar a fost lăsat nefolosit și a căzut în paragină.
Apoi o problemă de text. Expresia ”ca să stăpânească rămășița Edomului” nu are nici un sens. Textul capătă sens când aflăm că literele (consoanele) ebraice pentru ”Edom” sunt aceleași ca și literele pentru ”Adam”. ”Rămășița lui Adam” înseamnă toată omenirea care se trage din Adam, adică ”toate națiunile”, așa cum spune Amos în versetul următor (v.12). Vom vedea de îndată că așa s-a înțeles acest text în Noul Testament.
Următorul profet a fost Osea, care a făcut această profeție:
”După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce și vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor, și pe împăratul lor David; și vor tresări la vederea bunătății Lui, în vremurile de pe urmă” (Osea 3:5). Cum vor căuta ei pe Împăratul lor David, care era mort de două sute de ani? Desigur, se referă la învățătura dată de David la cortul lui, unde se cânta lauda bunătății Domnului. De aceea scrie el că ”vor tresări” vor fi uimiți când vor cunoaște bunătatea lui Dumnezeu.
Al treilea profet care a vorbit despre cortul lui David a fost Isaia. În traducerea românească lucrul acesta nu se vede, deoarece aici Cornilescu a tradus ”cortul lui David” prin ”casa lui David”. Iată textul despre care este vorba, într-o traducere directă după textul ebraic: ”Și atunci se va vedea un tron, întărit prin bunătate și prin adevăr, în cortul lui David, șezând pe el un Judecător prieten al dreptății și plin de pasiune pentru dreptate” (Isaia 16:5).
Profeții aceștia, împreună cu Mica și cu Ieremia, au captat cu profundă înțelegere ideile cele mai de seamă promovate de David la cortul lui. Lucrul acesta îl vom vedea în capitolul următor. Aici însă, pentru a vedea imediat enorma importanță a cortului lui David pentru întreg creștinismul, vom sări direct la un eveniment redat nouă în cartea Faptele Apostolilor.
Cu toate că Domnul Isus le-a dat apostolilor porunca specifică să ducă Evanghelia la toate națiunile (Mat.24:14 și 28:19), apostolilor le era foarte dificil să treacă peste bariera construită de evrei între ei și restul națiunilor. De aceea, pentru ca Petru să intre în casa unui roman, Dumnezeu a trebuit să-i dea o viziune și o poruncă specială, așa cum se vede în Fapte 10:9-22. După ce Petru s-a dus, împins de Duhul Sfânt, în casa ofițerului roman Corneliu, și a predicat acolo Evanghelia și apoi a văzut cum s-a coborât Duhul sfânt peste o casă de romani (”păgâni necurați”, după gândirea evreiască!), el i-a botezat pe toți cei prezenți, care și-au mărturisit credința în Mesia Isus. (Fapte cap.10)
Acțiunea lui Petru a stârnit critici furibunde din partea unor creștini iudei (Fapte 11:1-18).
Și mai mare scandal au stârnit Pavel și Barnaba, care mergeau din cetate în cetate și predicau Evanghelia la păgâni (greci, frigieni, romani, etc.), îi botezau pe cei ce primeau vestea cea bună și-i declarau creștini, dar – spre groaza unor iudei creștini de la Ierusalim – nu le cereau să adopte legea mozaică (tăierea împrejur și celelalte ceremonii mozaice). Scandalul a fost suficient de mare încât să provoace consiliul bisericesc de la Ierusalim, relatat în Faptele apostolilor cap.15. Acolo au vorbit Petru, Barnaba și Pavel, apoi a luat cuvântul Iacov, care era frate de corp cu Isus. Domnul Isus i s-a arătat după înviere și astfel a crezut și el și, după un timp, a devenit conducătorul Bisericii din Ierusalim. Toate privirile erau îndreptate spre el, căci de opinia lui depindea acum totul.
El a rostit un discurs de cea mai mare importanță pentru tema noastră. Iată ce a spus Iacov:
”Fraților, ascultați-mă. Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu și-a aruncat privirile peste națiuni, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele. Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris:
”După aceea Mă voi întoarce și voi ridica din nou cortul lui David din prăbușirea lui, îi voi zidi dărâmăturile și-l voi înălța din nou: pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul, ca și toate națiunile peste care este chemat Numele Meu, zice Domnul, care face aceste lucruri și căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie”. De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăți acelora dintre națiuni care se întorc la Dumnezeu[...]” (Fapte 15:13-19. Sublinierile mele, I.Ț.)
Iacov se asocia cu ceea ce au spus vorbitorii de dinaintea lui, că trebuie deschisă larg ușa pentru toată omenirea ca să intre în poporul lui Dumnezeu. Pentru aceasta, ca să își bazeze poziția pe un text din Scriptura Vechiului Testament, el citează textul proorociei lui Amos, dar cu modificările de traducere arătate de noi: ”rămășița Edomului” devine ”rămășița de oameni”, adică toată omenirea, confirmat prin adaosul: ”toate națiunile.”
Dar ceea ce ne spune Iacov este că întoarcerea tuturor națiunilor la Dumnezeu este legată de ”ridicarea din nou a cortului lui David”. Desigur, nu era vorba de o refacere literală a unui cort făcut cu o mie de ani înainte, ci era vorba de adoptarea principiilor și a sumei de idei formulate de David la cortul lui.
Vă aduceți aminte că la cortul lui David, chivotul, reprezentând Persoana și Prezența lui Dumnezeu, era așezat în centrul cortului, la loc deschis, ca să aibă acces la el toată lumea, inclusiv toate națiunile, toți descendenții din Adam!
Dar lucrul cel mai de seamă la cortul lui David era proclamarea bunătății lui Dumnezeu, cu scopul expres declarat ca toți oamenii să devină buni așa cum El este bun. Când înțelegem bine cortul lui David, ajungem să înțelegem scopul și esența creștinismului.
Sursa: www.iosif-ton-mesaje.eu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.