Acuzațiile aduse împotriva a 55 creștinipakistanezi (acuzați pe nedrept
de blasfemie)au fost retrase după încheierea în scris a unui compromis între
acuzatorul musulman și credincioșii implicați!
Acuzația de blasfemie a fost făcută împotriva unui grup de
creștini dintr-un sat mic în districtul Tehsil Samandri, Faisalabad, în data de
3 septembrie, după o dispută cu o bandă de musulmani, legată de
utilizarea unui cimitir. Treisprezece creștini, inclusiv un băiat de
doisprezece ani, au fost arestați și
eliberați abia acum.
Creștinii au fost acuzați inițial de încălcarea secțiunii 295-C din Codul penal al Pakistanului, care se referă la defăimarea numelui lui Muhamed și se pedepsește cu moartea. Remarcabil, în urma intervenției avocaților creștini finanțați de Barnaba, această acuzație a fost, mai târziu, transformată într-o mișcare rară a poliției.
În schimb, creștinii au fost acuzați deîncălcarea unui locaș de cult sau cimitir (secțiunea 297 din Codul penal al Pakistanului), care nu se pedepsește cu moartea. În data de 30 septembrie, avocații creștinilor au primit confirmarea că și această acuzație a fost retrasă după ce s-a ajuns la un compromis în scris între Muhammad Iqbal, care a făcut acuzația, și creștini.
Disputa a avut loc după ce creștinii au primit permisiunea verbală a proprietarului pământului respectiv, un musulman, pentru a transforma un cimitir musulman, scos din uz, într-un cimitir pentru creștini. În data de 3 septembrie, creștinii au început pregătirea terenului pentru îngroparea unui creștin care murise. Acest lucru i-a deranjat foarte tare pe musulmanii locali, care i-au atacat pe creștini.
Deși creștinii și-au cerut scuze și au spus că nu le vor mai folosi terenul, cazul de „blasfemie” a fost apoi înregistrat împotriva lor. Când cei treisprezece creștini au fost arestați, poliția a percheziționat casele lor, darâmându-le porțile și amenințând cu moartea pe credincioși. Multe dintre familiile creștine rămase au fugit din casele lor după ce musulmanii au amenințat că o să le dea foc caselor.
Creștinii au nevoie să achiziționeze terenuri de la proprietarii musulmani, pentru a putea să-și îngroape morții, deoarece există un deficit de teren pentru înmormântarea creștinilor în acea localitate. Zona respectivă este acasă, pentru mai mult de 350 de familii de creștini, în timp ce numărul famililor de musulmani este de peste 1.000. Acestea din urmă sunt, în general, mai bogate și dețin mai mult teren.
În Pakistan „legile privind blasfemia" sunt frecvent utilizate în mod abuziv pentru a soluționa dispute personale. Creștinii și alte minorități religioase sunt deosebit de vulnerabile la aceste acuzații; în instanța de judecată mărturia unui creștin reprezintă doar jumătate din valoarea mărturiei unui musulman, iar cei acuzați de blasfemie sunt extrem de vulnerabili la atacuri.
Surse: www.crossmap.com
www.persecution.com Via Agentia Kairos
În schimb, creștinii au fost acuzați deîncălcarea unui locaș de cult sau cimitir (secțiunea 297 din Codul penal al Pakistanului), care nu se pedepsește cu moartea. În data de 30 septembrie, avocații creștinilor au primit confirmarea că și această acuzație a fost retrasă după ce s-a ajuns la un compromis în scris între Muhammad Iqbal, care a făcut acuzația, și creștini.
Disputa a avut loc după ce creștinii au primit permisiunea verbală a proprietarului pământului respectiv, un musulman, pentru a transforma un cimitir musulman, scos din uz, într-un cimitir pentru creștini. În data de 3 septembrie, creștinii au început pregătirea terenului pentru îngroparea unui creștin care murise. Acest lucru i-a deranjat foarte tare pe musulmanii locali, care i-au atacat pe creștini.
Deși creștinii și-au cerut scuze și au spus că nu le vor mai folosi terenul, cazul de „blasfemie” a fost apoi înregistrat împotriva lor. Când cei treisprezece creștini au fost arestați, poliția a percheziționat casele lor, darâmându-le porțile și amenințând cu moartea pe credincioși. Multe dintre familiile creștine rămase au fugit din casele lor după ce musulmanii au amenințat că o să le dea foc caselor.
Creștinii au nevoie să achiziționeze terenuri de la proprietarii musulmani, pentru a putea să-și îngroape morții, deoarece există un deficit de teren pentru înmormântarea creștinilor în acea localitate. Zona respectivă este acasă, pentru mai mult de 350 de familii de creștini, în timp ce numărul famililor de musulmani este de peste 1.000. Acestea din urmă sunt, în general, mai bogate și dețin mai mult teren.
În Pakistan „legile privind blasfemia" sunt frecvent utilizate în mod abuziv pentru a soluționa dispute personale. Creștinii și alte minorități religioase sunt deosebit de vulnerabile la aceste acuzații; în instanța de judecată mărturia unui creștin reprezintă doar jumătate din valoarea mărturiei unui musulman, iar cei acuzați de blasfemie sunt extrem de vulnerabili la atacuri.
Surse: www.crossmap.com
www.persecution.com Via Agentia Kairos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.