Capitolul 2. 4: Moise și marea ofertă a lui Dumnezeu
În final, Moise le dă instrucțiuni pentru citirea regulată a acestei cărți, apoi le dă instrucțiuni ca, după ce vor ajunge în Canaan, jumătate din popor să se urce pe muntele Garizim și cealaltă jumătate pe muntele Ebal, munți foarte apropiați unul de celălalt, și primii să rostească binecuvântările, iar ceilalți să rostească blestemele (cap.27-28).
Apoi Moise pune acest popor să încheie cu Dumnezeu legământul pe care l-a încheiat generația anterioară cu Dumnezeu la Sinai (cap.29).
Capitolul 30 cuprinde ultimul mesaj și ultima acțiune făcută de Moise, prin care acest mare om, unul dintre cei mai mari care au trăit vreodată, își încheie slujba de conducător, de legiuitor, de teolog și filosof și, practic, cu aceasta își încheie viața.
Înainte de a ne apropia de acest text atât de important, să ne ducem înapoi la începutul primei cărți a lui Moise, Geneza. Acolo, Moise ne-a spus că omul, așa cum l-a creat Dumnezeu, a fost ”foarte bun”. Apoi a urmat criza din grădina Eden, în fața pomului cunoașterii binelui și răului, unde omul l-a ascultat pe șarpe, a călcat porunca lui Dumnezeu și relația lui cu Dumnezeu s-a năruit: între om și Dumnezeu s-a produs o ruptură, care pentru om a fost mortală. În plus, în structura omului a intrat răutatea: ”răutatea omului era mare și toate întocmirile gândurilor din inima omului erau îndreptate numai spre rău” (Gen 6:5).
O întrebare care frământă mințile oamenilor de atunci încoace, în special în creștinism, este: Cât de profundă este corupția intrată în om? Mai este omul capabil de bunătate?
De răspunsul la aceste întrebări depinde viitorul nostru și viitorul omenirii!!!
Moise însuși a meditat profund la aceste întrebări și el ne-a dat și răspunsul venit la noi, prin el, de la Dumnezeu.
În Geneza 4 avem relatarea despre Cain și Abel. Cain este furios că jertfa lui n-a fost primită de Dumnezeu și furia lui se îndreaptă spre fratele lui: Cum de acesta a fost primit, iar el n-a fost primit? La acest moment îi vorbește Dumnezeu și noi trebuie să fim foarte atenți la ceea ce spune El, fiindcă deja de aici primim în bună măsură răspunsul lui Dumnezeu la întrebările noastre:
”Domnul i-a zis lui Cain: ”Pentru ce te-ai mâniat și pentru ce ți s-a posomorât fața? Nu-i așa? Dacă faci binele, vei fi bine primit, dar dacă faci răul, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești” (Gen.4:5-6).
Cheia răspunsului lui Dumnezeu este în cuvintele ”dar tu să-l stăpânești”. Construcția gramaticală în ebraică, la fel ca în limba română, înseamnă clar că omul poate să-și stăpânească răutatea care i-a încolțit în inimă. Dovada că acesta este sensul stă în faptul că imediat după ce Cain ucide pe Abel, Dumnezeu îl consideră responsabil de ce a făcut și îl pedepsește foarte sever. Dumnezeu nu l-ar fi pedepsit dacă el ar fi fost incapacitat prin ceea ce au făcut părinții lui. El s-a născut din părinți afectați de rebeliune, dar a rămas în deplina capacitate de a lua decizii spre bine sau spre rău.
Să ne amintim apoi că Moise și-a luat cel mai mare spațiu din cartea Geneza pentru a ne relata miracolul reprezentat de Iosif, care, în mijlocul unei răutăți aproape inimaginabile, I-a rămas credincios lui Dumnezeu și a dovedit o bunătate, generozitate și mărinimie ca a lui Dumnezeu! Prin urmare, actul lui Adam și Eva nu au făcut să fie imposibil să apară și oameni drepți (ex. Ehoh și Noe) și oameni plini de bunătatea lui Dumnezeu (ca Iosif).( toti au pacatuit si sunt lipsiti…- drepti, buni, dar nu totalmente, nu fara pacat)
Cu acestea în gând, ne întoarcem la ultima etapă din viața lui Moise. Iată ce citim în Deuteronomul 30:11-14.
Moise a terminat repetarea legilor și a poruncilor (Deuteronomul 12-26), a dat instrucțiuni finale referitor la citirea solemnă a binecuvântărilor și a blestemelor legate de împlinirea sau încălcarea acestor legi, a făcut ceremonia de reînnoire a legământului și cu acestea a ajuns la finalul carierei lui de conducător, de legiuitor, de profet, de filosof și de învățător. Ajuns aici, Moise mai consideră că este necesar să clarifice două lucruri fundamentale. Primul : Este oare posibil ca omul să împlinească aceste învățături și porunci? Nu sunt ele prea grele? Nu sunt ele o utopie a unui mare gânditor? Nu sunt ele un vis irealizabil? Iată cum răspunde Moise:
”Porunca aceasta pe care ți-o dau astăzi nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine. Nu este în cer, ca să zici: ”Cine se va sui pentru noi în cer și să ne-o aducă, pentru ca noi s-o auzim și s-o împlinim?” Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: ”Cine va trece pentru noi dincolo de mare și să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim și s-o împlinim?” Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta și în inima ta, ca s-o împlinești” (Deut.30:11-14).
Cu siguranță că Moise a auzit văicărelile unora că nivelul de moralitate și de noblețe de caracter pe care li l-a înfățișat el este prea înalt, este dincolo de puterile lor. Ca să exprime spaima aceasta a unora dintre ei, Moise folosește două metafore, una de înălțime și una de distanță: Poruncile acestea, ziceți voi, sunt atât de sus față de puterile noastre, încât parcă ar fi undeva în cer, unde noi nu putem urca! Și sunt așa de departe de capacitățile noastre încât parcă ar fi dincolo de mare, unde noi nu putem ajunge! Moise le spune că nu sunt nici prea înalte, nici la prea mare distanță: ele le sunt cu totul accesibile. Prin educația pe care le-a dat-o, prin învățăturile pe care li le-a dat și prin experiențele pe care le-au avut cu Dumnezeu în acești 40 de ani, principiile acestea le-au devenit parte din gândirea lor, au pătruns în inima lor!
Cu siguranță că în procesul acesta educativ, Moise le-a spus și despre faptul că Dumnezeu i-a zis lui Cain că stă în puterea lui să-și stăpânească pornirile rele și stă în puterea lui să aleagă să fie bun sau să fie rău, și că el este responsabil de ceea ce va face! De asemenea, le-a spus despre Enoh și despre Noe, care ”au umblat cu Dumnezeu” în așa fel încât i-au fost plăcuți lui Dumnezeu în toate lucrurile! Dar și mai plauzibil este să credem că Moise le-a vorbit despre Iosif care, în mijlocul celei mai incredibile răutăți umane, a arătat o bunătate ca a lui Dumnezeu. Când Moise scria aceste lucruri în cărțile lui, el făcea ceea ce fac toți profesorii: întâi preda aceste lucruri studenților lui și abia apoi le punea sub formă de carte!
Cu toate acestea în gând, putem fi siguri că Moise le-a vorbit de multe ori despre modul în care Dumnezeu i s-a revelat ca ”bunătate și adevăr” și cum ceea ce a văzut El în Dumnezeu s-a imprimat în el însuși și l-a făcut să se transforme din omul iute la mânie și violent, în omul blând, mai bun ca oricine altcineva de pe pământ!
Așadar, să nu zică nici unul dintre ei că aceste lucruri sunt imposibile: Sunt lucruri pe care unii oameni de dinaintea lor le-au trăit și astfel au dovedit că ele sunt posibile. Faptul că au fost puțini nu schimbă datele problemei: ceea ce au fost anumiți oameni de excepție, trebuie să devină regula în tot poporul lui Dumnezeu!
Al doilea lucru fundamental pe care vrea Moise să-l clarifice este, de fapt, esența a tot ce a scris el în cele cinci cărți ale lui, esența filosofiei lui de viață, esența învățăturilor pe care li le-a dat ca profesor al lor timp de 40 de ani de zile. Textul acesta este atât de important, de crucial, încât trebuie să-l avem în întregime înaintea ochilor noștri:
”Iată, îți pun înainte viața și binele, moartea și răul. Căci îți poruncesc astăzi să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui și să păzești poruncile Lui, legile Lui și rânduielile Lui, ca să trăiești și să te înmulțești și ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvinteze în țara pe care o vei lua în stăpânire. Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta și te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei și să le slujești, vă spun astăzi că veți pieri și nu veți avea zile multe în țara pe care o veți lua în stăpânire după ce veți trece Iordanul! Iau azi cerul și pământul martori împotriva voastră că ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul! Alege viața, ca să trăiești, tu și sămânța ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de vocea Lui și lipindu-te de El; căci de aceasta depinde viața ta și lungimea zilelor tale și numai așa vei putea locui în țara pe care a jurat Domnul că o va da părinților tăi, lui Avraam, Isaac și Iacov” (Deut. 30:15-20).
La începutul cărții Geneza, Moise ne-a spus că problema fundamentală cu care i-a confruntat Dumnezeu pe primii oameni a fost ”cunoașterea binelui și răului” și le-a cerut să nu ia în propriile lor mâini această uriașă sarcină, ci să depindă de El, să-L lase pe El să le definească ce este bine și ce este rău. La sugestia șarpelui, primii oameni au decis că pot să facă și singuri acest lucru: să judece ei ce este bine și ce nu-i bine. Alegând să-l asculte pe șarpe, ei au ales să facă răul și când au făcut răul s-au umplut de răutate.
La începutul cărții Deuteronomul găsim o remarcă foarte interesantă și importantă referitoare la tinerii sub 20 de ani. Dumnezeu anunță că toți cei peste 20 de ani vor muri în cursul a 40 de ani de călătorii prin pustie: ”Nici unul dintre bărbații care fac parte din această generație rea, nu va vedea țara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri...” dar ”fiii voștri, care nu cunosc astăzi nici binele nici răul, ei vor intra în ea” (Deut.1:35 și 39).
Ceea ce ni se spune aici despre acești tineri este că ei încă nu aveau o instruire morală sistematică și că în cei 40 de ani de călătorii prin pustie vor căpăta, prin Moise, această educație. De aceea acum, la sfârșitul acestei perioade, Moise le vorbește ca unor oameni care au primit această școlarizare, această instruire și educare, sau, cu alte cuvinte, cărora le-a pus în față ”viața și binele, moartea și răul”.
Dar iată unde cade accentul în acest ultim mesaj al lui Moise: ”Căci îți poruncesc astăzi să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui și să păzești poruncile Lui, legile și rânduielile Lui” (30:16).
Despre chemarea la a-L iubi pe Dumnezeu am vorbit deja. Ceea ce trebuie să ne rețină acum atenția este cerința: ”să umbli pe căile Lui”.
Am văzut deja că în punctul culminant al crizei, când Dumnezeu i-a spus lui Moise că va nimici acest popor, Moise vrea să știe ce fel de Dumnezeu este acest Iehova, și pentru aceasta îi cere: ”Arată-mi căile tale” (Exod 33:13). Am arătat, când am discutat criza aceasta, că în jargonul evreiesc ”căile” cuiva înseamnă felul acelei persoane de a fi și de a se comporta, caracterul și comportamentul acelei persoane. Când Dumnezeu îi împlinește această cerere, El se descrie pe sine, Își revelează trăsăturile Lui de caracter și modul Lui de a trata oamenii (Exod 34:6-7). Acum, Moise le spune tuturor israeliților: ”umblați pe căile Lui”, adică să aveți același caracter ca al Lui și să vă comportați așa cum se comportă El.
Să revedem, deci, tabloul general. Când Moise le-a dat legile și poruncile, le-a dat toată învățătura lui, el le-a descris binele și răul. Și, lucrul cel mai important dintre toate, când i-a învățat pe oameni legile și poruncile și toate celelalte învățături, Moise i-a învățat cum se comportă sau se manifestă bunătatea și cum se comportă și se manifestă răutatea. Arătându-le cum se manifestă bunătatea, Moise li L-a descris pe Dumnezeu: fiindcă El este bun, cu cea mai generoasă bunătate, cu cea mai extraordinară mărinimie, iată cum se comportă El cu toți oamenii. Și când Îl cunoști pe Dumnezeu în felul acesta te îndrăgostești de El! Dumnezeu este adorabil, El îți stârnește dragostea și totul în tine trebuie să-L iubească și să zică: Așa vreau să fiu și eu!
Când iubești, nimic nu-i greu! Dragostea poate totul! Să ne reamintim că Isus a făcut evaluarea că cea mai mare poruncă dată prin Moise este ”Să-l iubești pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu toată mintea ta, cu tot sufletul tău” (Deut.6:5) și că a doua, tot atât de mare este ”Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Levitic 19:18).
Este cât se poate de vizibil că mesajul central și esențial al lui Moise este că Dumnezeu este bun și că El are scopul să facă oameni buni așa cum El este bun.
Sursa: www.iosif-ton-mesaje.eu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.