Pastor Aurel Miheț: Patriarhul Iacov NU a fost un înșelător!

Constat faptul că sunt prea mulți pastori, evangheliști, scriitori, comentatori etc., care îl acuză pe Iacov Patriarhul de înșelăciune, lucru care nu este adevărat. Personal, după mai mult timp de cercetare și meditare, am ajuns la concluzia că el nu se face vinovat de aceste acuzații false.

Dumnezeu de-a  lungul istoriei, atât în Vechiul cât și în Noul Testament s-a folosit de oameni deosebiți în realizarea planului Lui Divin.  În diferite timpuri și situații, El s-a folosit de anumite  persoane cărora le-a relevat planul Său, desigur potrivit cu voia Lui. În ceea ce urmează aș vrea să mă refer la  unul dintre cei trei patriarhi din Vechiul Testament și anume la Iacov, cel care este mult discutat și comentat în legătură cu anumite aspecte din viața sa, începând de la naștere și până la plecarea lui din casa lui Laban. Deși a avut de înfruntat multe situații grele, Iacov a avut un rol important în planul lui Dumnezeu. Pe scurt, vreau să menționez doar trei dintre acestea:

1. Formarea Poporului Israel. Prin cei 12 copii ai lui, mai târziu s-au format cele 12 triburi ale lui Israel  la care se referă de foarte multe ori scrierile Vechiului Testament.

2. Întoarcerea lui Iacov din Padam-Aram de la Laban - socrul său, în țara bunicului Avraam și a părinților Isac și Rebeca, cât și la locul copilăriei lui. "Atunci Domnul a zis lui Iacov: Întoarce-te în țara părinților tăi și în locul de naștere; și Eu voi fi cu tine. " (Gen.31.3)

3. Salvarea propriei familii, de la foametea care apăruse în țara lui și plecarea cu întreaga familie în Egipt, acolo unde Dumnezeu a trimis mai dinainte pe unul din fiii lui, numit Iosif: "...m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră." (Gen.45.5)

Așa cum am menționat mai sus, aș vrea să mă refer la  acea perioadă din viața lui Iacov, începând  de la naștere și până la întâlnirea lui cu Dumnezeu la Peniel și să subliniez faptul că deși Iacov este ținta unor acuzații dintre cele mai nepotrivite, există totuși câteva aspecte esențiale de care trebuie ținut cont.

Astfel, el nu se face vinovat de nici una dintre învinuirile aduse, însă lipsa de înțelegere a multora contribuie la aceste afirmații, în necunoștință a anumitor factori, enumerați mai jos, de care trebuie ținut cont, când dorim să explicăm un anumit pasaj din Sfânta Scriptură:

1. Perioada în care s-a petrecut evenimentul respectiv;

2. Gradul de cultură al oamenilor din acel  timp;

3. Baza relației omului cu Dumnezeu în aceea vreme.

Luând în considerare cele mai sus amintite și în mod deosebit relația pe care o aveau oameni cu Dumnezeu, ne dăm bine seama că în acel timp, la baza acestei relații funcționa principiul TEOCRAȚIEI, unde Dumnezeu, în mod direct sau prin îngerii Lui, stătea de vorbă cu anumite persoane, cărora le comunica voia LUI, în ceea ce privește lucrurile pozitive sau negative legate de faptele oamenilor. Exemplele sunt multe și înscrise pe paginile Sfintei Scripturi.

Voi lua doar câteva:

1. Adam în grădina Edenului: "Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ...." (Gen.2.16-17) "Domnul Dumnezeu  a chemat pe om și i-a zis: Unde ești?" (Gen3.9-19), și discuția continuă.

2. Cain după uciderea fratelui său Abel, (Gen.4.9-16)

3. Noe în legătură cu potopul (Gen.9.13-22)

4. Avraam. Promisiunile făcute lui și seminției lui (Gen.17.1-8) etc.

5. Iacov. La Betel, discuția a fost între el și Dumnezeu (Gen.28.10-22). În casa lui Laban, Domnul  vorbește direct cu el (Gen.31.3), iar în v.11 Domnul i-a vorbit printr-un înger și exemplele pot continua.

Constat faptul că sunt prea mulți pastori, evangheliști, scriitori, comentatori etc., care îl acuză pe Iacov Patriarhul de înșelăciune, lucru care nu este adevărat. Personal, după mai mult timp de cercetare și meditare, am ajuns la concluzia că el nu se face vinovat de aceste acuzații false.  Dumnezeu a vrut să facă o schimbare în alegerea lui, așa cum a făcut cu cei doi fii ai lui Iosif, atunci când Iacov i-a binecuvântat. Dumnezeu e Suveran și EL face ce vrea, nimeni nu are voie să-l tragă la răspundere, de ceea ce face într-un fel sau altul. E de datoria noastră să cercetăm și să cunoaștem adevărul, ca apoi să apărăm cinstea, demnitatea și prestigiul lui Iacov, omul lui Dumnezeu, cu care EL se laudă alături de  ceilalți  doi patriarhi: "...voi sta la masă cu Avram, Isac și cu Iacov în Împărăția cerurilor."(Mat.8.11);    Luca 13.28: "...veți vedea pe Avram, Isac și pe Iacov și pe toți prorocii în Împărăția cerurilor...."

Iacov este în cer  cu Dumnezeu și este un adevărat  sfânt al LUI, dar unii slujitori ai altarelor, cât și ai scrisului, îi ponegresc numele  învinuindu-l  de anumite fapte murdare! Haideți să ne unim atât prin predicare cât și prin scris, și să stopăm răspândirea acestor calomnii la adresa acestui  SFINT  din cer. Pentru o înțelegere mai clară a  nevinovăției lui Iacov, mai jos am formulat câteva întrebări care sunt ușor de înțeles și care dau o lumină destul de mare asupra fazelor din viața lui Iacov, legate de acele fapte care sunt pentru uni - destui de mulți! - motive de învinuiri cu abateri dintre cele mai jignitoare la adresa acestui patriarh.

Întrebări necesare pentru a înțelege realitatea:

1. De ce Dumnezeu, dacă la ales pe Iacov înainte de naștere, nu a făcut ca Iacov sa fie întâiul născut, și nu Esau? (Rom.9.11-13)

2. Dacă Esau a fost întâiul născut și Dumnezeu la ales pe Iacov, după naștere, ordinea trebuia schimbată. Cine a condus această schimbare, Dumnezeu, Diavolul  sau întâmplarea?

3. Cine se face vinovat de renunțarea lui Esau la dreptul de întâi născut, o simplă ciorbă pregătită de Iacob sau  neglijența  acestui drept pe care Esau îl vinde pentru un preț de nimic?

4. Dacă  Esau și-a vândut dreptul de întâiul născut, mai putea el să mai primească binecuvântarea?

5. Dacă Isac ar fi știut că Esau nu mai e întâiul născut și că el nu mai poate primi binecuvântarea l-ar mai fi binecuvântat?

6. Dacă Rachela a auzit și a procedat la  schimbarea situației în favoarea lui Iacov, a fost de la Dumnezeu sau de la Satan?

7. Dacă întâlnirea pe care a avut-o Iacov cu Dumnezeu la Betel și la Peniel a fost o întâlnire în care Dumnezeu i-a cerut pocăința și recunoașterea faptelor de înșelăciune, minciună, trădare, ipocrizie etc., așa cum este învinuit de către cei mai mulți?

8. Dacă cunoașteți cazuri când Dumnezeu se asociază și umblă cu cei care înșeală, mint, sabotează sau iau în deșert numele LUI așa cum e etichetat  Iacov?

9. La ce ajută și pe cine satisface atunci când e blamat un sfânt a lui Dumnezeu ca Iacov? Poate fi mai de grabă un prilej de poticnire pentru alții care nu înțeleg realitatea întâmplării descrisă.

10. Dacă Dumnezeu nu condamnă pe cineva și nu îi impută nimic în legătura cu unele fapte pe care numai oamenii le născocesc, pe cine să ascultăm, pe Dumnezeu sau pe oameni?

11. O întrebare deosebit de importantă este: De ce Dumnezeu îl binecuvântează pe Iacov când el se prezintă în persoana lui Esau? Atunci când el vine înaintea tatălui său Isac și când Isac îl întreabă "Cine ești tu fiule?" (Gen.27.18,19), Iacov îi răspunde tatălui său: "Eu sunt Esau fiul tău cel mai mare..."

Acest lucru e confirmat și a doua oară în versetul 24, "Isac a zis: Tu ești deci fiul meu Esau?"  Și Iacov a răspuns: "Eu sunt!" Cum? Dumnezeu binecuvântează un Iacov fals, prefăcut, mincinos ipocrit? (vorbesc în felul oamenilor). Nu cumva este nedreptatea lui Dumnezeu când procedează astfel?  Sau nu a cunoscut Dumnezeu acest șiretlic a lui Iacov? Dece Dumnezeu nu a procedat ca și în cazul nevestei lui Ieroboam când a venit la prorocul Asia, dându-se drept alta; "De ce te dai drept alta?", sau în cazul lui Iacov - ALTUL? (Împărați, 14.6). Cum de data aceasta Dumnezeu a trecut cu vederea acest fapt? Și dacă Dumnezeu a procedat așa, cu ce drept vin unii și îl învinuiesc pe Iacov de o abatere pe care Dumnezeu nu o menționează? Profetul Isaia în 55.8,9 spune foarte clar: "Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele". La fel Apostolul Pavel la Rom. 11.33 scrie: "O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu, cât de nepătrunse sunt judecățile Lui  și cât de neînțelese  sunt căile Lui!".  La fel, în Rom. 9.14-20 în care se arată  voința supremă a lui Dumnezeu în ceea ce privește alegerea care îi aparține în exclusivitate numai  Lui și orice intervenție din afară  (din partea  oamenilor) este exclusă, în v. 20. citim: "Dar mai de grabă cine ești tu omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu?".

12. Care a fost relația lui Iacov cu Dumnezeu în casa lui Laban? (Gen. 30.27). Laban a fost binecuvântat din pricina lui Iacov (Gen. 31.3). Domnul a vorbit cu Iacov despre întoarcerea lui în țara părinților lui. (Gen. 31.11-13). Domnul a vorbit  cu Iacov prin îngerul Lui despre situația din casa lui Laban și întoarcerea în țara lui de naștere etc.

13. După ce Iacov a plecat de la Laban, acesta la urmărit și înainte de a-l ajunge  pe Iacov, Dumnezeu i se arată lui Laban și îi spune următoarele cuvinte: ".....Ferește-te să spui o vorbă rea  lui Iacov". Dacă Dumnezeu a interzis lui Laban să nu-i spună nici o vorbă rea lui Iacov, cine sunt acei care își permit astăzi, în predici mai ales, să încalce porunca lui Dumnezeu și să spună atâtea vorbe rele și defăimătoare la adresa lui Iacov?

În concluzie: Dacă, atât în casa părintească cât și în casa lui Laban,  Dumnezeu nu la învinuit pe Iacov de nici cea mai mică abatere făcută, cine sunt acei care caută să-l ponegrească  și să-l acuze de lucruri și de fapte fără nici un suport real? Cred că toți aceștia ar trebui să se pocăiască și  să  se lase de asemenea evanghelii cu conținut fals. Cred că o explicație Biblică în legătură cu problema păcatului din acele timpuri  ne-o dă destul de clară Apostolul Pavel în  Romani 5.13: "Căci înainte de lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ținut în seamă câtă vreme nu este o lege."(Rom.4. 15). "Pentru că Legea aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici  călcare de lege."( Rom. 3.20). "Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele legii, deoarece prin lege vine cunoștința păcatului" (Rom.7.7). "Dimpotrivă, păcatul ni l-am cunoscut decât prin lege. De pildă, n-as fi cunoscut pofta, dacă legea nu  mi-ar fi spus: "Să nu poftești!". Este ușor de înțeles că pe timpul lui Iacov nu se poate vorbi de LEGE, deoarece legea a fost dată cu mulți ani mai târziu și el nu a avut de unde să le știe  așa cum au fost cunoscute după darea legilor pe muntele SINAI. Ori, a-l judeca pe Iacov după standardele noastre, cred că e cea mai mare greșeală pe care o poate face cineva, indiferent cine e el. 

Avertismentul de jos, ar trebui să fie luat cu cea mai mare seriozitate pentru toți cei care au curajul să-l învinuiască pe Iacov de fapte de care el nu se face vinovat. O mare atenție pentru cei care blamează numele lui Iacov, ei trebuie sa știe că va veni o zi când se vor întâlni cu Iacov și când toate învinuirile aduse lui vor fi cunoscute și auzite, și nu vor putea fi negate pentru că în Cer totul e gol și descoperit.

Domnul Isus a spus:

"Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți..." (Mat.18.16). Dar pe unul mare la nivel de patriarh?

"Nu vă vorbiți de rău unii pe alții, fraților!" (Ap. Iacov 4-11); cu mult mai mult pe cei din Cer.  

"Feriți-vă de orice se pare rău!" (Ap. Pavel la 1 Tes. 5-22); dar mai ales în relații cu alții, cu frații.  

Pastor Aurel Miheț

Peoria, Arizona

aurelmihet@yahoo.com