Domnului Preşedinte al României
Klaus Werner Iohannis
Domnului Prim-ministru al României
Mihai Tudose
Domnului Preşedinte al Camerei Deputaţilor
Liviu Dragnea
Domnului Preşedinte al Senatului
Călin Popescu Tăriceanu
Platforma civică ÎMPREUNĂ – cea mai largă și profundă formă de unitate a societății civile din România compusă din peste 1000 de ong-uri și intelectuali din tot spațiul românesc – vă scrie în numele solidarităţii cu familia dr. Camelia Smicală care trece de doi ani prin drama sfâșietoare a despărțirii copiilor de mama lor.
Scrisoarea noastră are ca scop solicitarea către dumneavoastră de a transmite un puternic mesaj de solidaritate și sprijin mult încercatei familii.
Vă solicităm aceasta întrucât societatea civilă românească – dar, în mod similar, niciuna din instituțiile înalte cărora ne adresăm prin prezenta scrisoare – nu poate rămâne nepăsătoare la suferințele conaționalilor săi aflați departe de țară, în speță doi copii nevinovați și o mamă disperată.
Faptul că această tortură sufletească neîntreruptă se petrece în zilele noastre, într-o țară care este dată drept model de civilizație vestică, Finlanda, pare neverosimil: în vara lui 2016, doi copii minori sunt smulși de lângă mama lor care este țintuită la pământ de doi agenți de la protecția copilului și duși la două centre SEPARATE de plasament. Motivul? Se pare că mama, doctor Camelia Smicală, îi iubea „prea mult” pe Mihai și Maria!
Răpirea micuților și rănirea mamei disperate care încerca să-și apere copiii de agenți, au fost urmate de: refuzul inițial al autorităților de a-i ține împreună pe copii, acordarea orelor de vizită mamei în intervale imposibile, adică în timpul orelor de lucru, condamnarea mamei la 6 luni de închisoare cu suspendare pentru ofensa adusă autorităților finlandeze care veniseră să îi ia copiii, târârea în procese interminabile a mamei și scoaterea casei ei la mezat, pe motiv că a rănit unul dintre agenții care i-au rupt două coaste și răpit copiii, refuzul autorităților de a-i incredința pe copii rudelor de sânge, încercarea constantă de blocare a accesului autorităților române și diplomaților la copii sau în sălile de judecată unde se desfășurau procesele, iar lista continuă.
Toate acestea au fost și sunt în continuare practicate în numele „interesului suprem al copilului”! Probabil că tot în numele acestui interes au fost încălcate flagrant și Convenția ONU privind Drepturile Copilului și Declarația Universală a Drepturilor Omului, prin separarea copiilor de mamă Împotriva voinței acestora, prin neacordarea dreptului copiilor de a întreține relații personale și contacte directe cu mama lor, sau prin nerespectarea intimității lor – toate întrevederile copiilor cu mama fiind îngăduite numai sub strictă supraveghere.