Aseară am trecut prin centrul Bucureștiului, care era luminat spectaculos, dar si periculos întrucât nu se mai distingeau clar luminile de la semafor. Uneori într-un mod subtil, conștiința ne vorbește si ne avertizează asupra pericolului de a trece pe culoare roșie din pricina festivismului.
Am privit cu încântare o adevărată simfonie a culorilor, dar m-a trezit rapid sunetul strident al claxonului. Un șofer nervos făcea slalom printre mașini ca o dovadă a faptului că luminile aprinse de primărie schimbă decorul, dar nu inima omului.
Au început deja veșnicile dezbateri cu privire la sărbătoarea Crăciunului. Mă uit cu uimire cum niciodată înverșunarea omului nu se tocește, ci de la an la an devine mai ascuțită, mai tăioasă, mai abruptă.
Vă rog să îmi îngăduiți câteva gânduri pe care le aștern fără patimă, fără partizanate, ci din dorința sinceră de a împărtăși cu voi câteva dintre emoțiile acestei perioade de mare însemnătate pentru omenire.
Vă asigur că din respect față de voi, din dorința sinceră de a oferi zidire, așa cum mă pricep, am articulat aceste gânduri care nu au pretenția că sunt infailibile, ci sunt doar o cugetare pe care o poți folosi sau trece cu vederea.
S-a născut Hristos în decembrie? Puțin probabil câtă vreme sezonul păstorilor, al oilor, se închidea în octombrie si se relua în aprilie.
Recensământul roman nu este menționat în nicio sursă istorică validă, dar era frecvent faptul ca evreii să se înscrie, fiecare în cetatea sa de naștere.
Știm sigur că Domnul Isus s-a întrupat la 6 luni după nașterea lui Ioan Botezătorul. Nu putem ști însă când când a născut Elisabeta.
Hristos si-a început lucrarea când avea aproape 30 de ani, potrivit evanghelistului Luca. De regulă anul evreiesc este din toamnă în toamnă. Când spui aproape 30, aproximația se referă de regulă la cel mult săptămâni, nu luni. Probabilitatea ca să se fi născut toamna este destul de mare.
Cert este faptul că Biblia nu este deloc interesată să ne ofere un certificat de naștere al lui Isus ceea ce mă determină să cred că toate aceste discuții în jurul nașterii Lui sunt pur si simplu pierdere de vreme. Biblia este interesat să ne spună că niciun om nu va vedea Împărăția lui Dumnezeu dacă nu se naște din nou.
Este Crăciunul o mistificare? Fără discuție că da. Crăciunul s-a născut în 3 pasi:
a. Poemul ,,Vizita Sfântului Nicolae” compus de Clement Clark Moore in anul 1822, fără vreo referire religioasă, însă cu multe mituri scandinave și germane. Se voia o încercare de a atinge suflete copiilor mici. In acest poem, Santa Claus își capătă multe dintre caracteristicile actuale, cum ar fi: zboară cu sania trasă de reni zburători, poartă haina cu blană, coboară pe horn, are obrajii roșii si barba alba!
b. Schițele celebrului grafician Thomas Nast, care în anul 1863 si în anii următori a creat primele desene reprezentând-l pe ,,Moș Crăciun”, asemănător imaginii sale din prezent, așa cum si-l amintea din povestirile strămoșilor săi germani. În anul 1866 schița cu imaginea lui ,,Santa Claus”, l-a impus ca producător de jucării. În 1869 a stabilit, prin alte proiecte desenate, ca reședința lui Moș Crăciun se afla la Polul Nord.
c. Reclamele Coca Cola. În 1931, această companie a decis să folosească imaginea lui Santa Claus în reclamele sale de Crăciun, pentru a mări cererea produselor sale în perioada sărbătorilor de iarna.
Astfel, l-a angajat pe designerul american, Haddon Sundblom să stilizeze forma ,,bătrânului plin de bunătate” care simbolizează ,,spiritul bun al Crăciunului și al Anului Nou”.
Acesta l-a desenat pe Moș Crăciun: dolofan, îmbrăcat în culorile Coca Cola și l-a pus să dăruiască sticlele companiei. De atunci imaginea sa a rămas neschimbată, iar campania publicitară, care a avut mare succes, se repetă în fiecare an de Crăciun cu variații diferite.
Folosirea în cântece a termenului Crăciun, folosirea ca nume de sărbătoare a Crăciunului în loc de nașterea Domnului Isus Hristos, reprezintă fără îndoială una dintre minciunile înghițite fără discernământ de cântăreții creștini, de predicatori, dar si de credincioșii care au pe buze Crăciunul, nu pe Hristos.
Este bradul o idolatrie? Greu de pătruns în mintea și sufletul oamenilor. Am văzut aproape toate casele creștinilor decorate cu plante, arbuști, fotografii de familie, tablouri cu peisaje si în general tot felul de ornamente. Poți face un idol din orice: mașină, copil sau chiar biblia subliniată de tine, moștenită de la tata. Idolatria este o atitudine a inimii mai mult decât prezența sau absența unui obiect.
Este această sărbătoare a nașterii Domnului Isus permisă?
Biblia prezintă două sărbători ale zilelor de naștere și fiecare dintre ele este legată de o moarte: a faraonului, atunci când moare mai marele pitarilor si ziua de nașterea a lui Irod când este decapitat Ioan Botezătorul.
Pe de altă parte, oastea cerului s-a unit împreună cu îngerul trimis la păstori și a lăudat și slăvit pe Dumnezeu pentru vestea nașterii Mântuitorului. Dacă cerul s-a bucurat, a cântat si s-a luminat de slava Lui, cred că si noi ne putem bucura si putem vesti tuturor că avem un Mântuitor.
Vă îndemn însă, pentru îndurarea Domnului Isus Hristos să ne amintim că nașterea Domnului Isus Hristos este una a simplității, nu a opulenței. Hristos s-a născut ca noi să cunoaștem darul fără de preț al mântuirii. Așadar în pragul sărbătorii acestei să căutăm să îmbogățim pe alți, nu doar pe noi sau pe ai noștri.
Nu cheltuiți bani pe lucruri care nu aduc niciun folos veșnic, ci să ne cheltuim pe noi înșine, să ne aducem pe noi lui Dumnezeu ca o jertfă de bun miros înaintea Lui.
Sărbătoarea nașterii Domnului este o amintire a faptului că lumea nu are timp, loc sau bunăvoință față de cei oropsiți, săraci, umili, fără poziție sau statut, că întotdeauna săracii vor fi trimiși în iesle, iar bogații stau în hanuri. Să nu intrăm în sarabanda lumii cu petreceri, festivisme ieftine, ci să căutăm să ne ferim de aluatul lumesc si să nu amestecăm lutul cu fierul.
Sărbătoarea nașterii Domnului este o amintire a nebuniei sistemului politic în care Irod ucide prunci nevinovați ca să își păstreze scaunul. Lumea s-a împânzit de urmașii lui Irod si prin ideologii spurcate, omoară si astăzi copiii nevinovați.
Așa că sărbătoriți rupând-vă de lumesc, de păgânătate si pofte lumești și mai degrabă să înălțâm Cuvântul vieții, rostind pretutindeni Adevărul. Lumea va trece, dar cine face voia lui Dumnezeu va rămâne în veac.
Nașterea Domnului Isus este o sărbătoare a sacrificiului. Maria si-a sacrificat reputația, rochia de mireasă, sărbătoarea nunții, a plecat în munți, departe de ochii răi ai lumii ca să dea naștere lui Hristos, astfel ca noi să devenim Mireasă, să îmbrăcăm haina de nuntă si să sărbătorim mântuirea dată nouă prin jertfă. Hristos a venit ca o jertfă, ca o ofrandă pentru plata păcatelor noastre, nu ca o împlinire magică a unei liste de dorințe omenești.
Să nu uităm că sărbătoarea nașterii Domnului nu a venit cu hoho-ul mincinos al lui Crăciun, ci cu strigăte de jale si plânsul mamelor care si-au văzut copiii omorâți. Si noi să ne plângem păcatele, să vedem ce am ucis prin necredincioșia noastră, câtă viață adevărată avem din Duhul Sfânt.
Să despărțim aluatul de plămădeala nouă si să sărbătorim cu o inimă primenită, curată, plină de recunoștință si bucurie față de o mântuire așa de mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.