Stânga
politică e cea mai vocală când e vorba de rasism. Dar și cea mai ipocrită.
Pretinde a nu fi rasista, dar e antisemită, iar antisemitismul e o formă de
rasism.
De
exemplu, în Marea Britanie antisemitismul a devenit ideologia Partidului
Laburist. Un articol din New York Times din 29 martie 2018 comenta pe larg
asupra acestui fenomen nefast. Titlul articolului e sugestiv: Jeremy Corbyn,
Accidental Anti-Semite ("Jeremy Corby, anti-semit prin accident").
După
cum se știe, Corbyn e liderul Partidului Laburist din Marea Britanie, iar
pozițiile lui critice la adresa Israelului sunt justificate de dorința de a
acapara voturile musulmanilor. Comentarii similare despre antisemitismul lui
Corbyn au apărut și în presa britanică, în special The Spectator și The
Telegraph. Pe 1 aprilie 2018, The Telegraph a publicat un comentariu cu un
titlul care se înțelege de la sine: The anti-Semitism Crisis Shows that Labour
is now truly the nasty party ("Criza antisemitismului arată că Partidul
Laburist a devenit partidul cu adevărat murdar").
Din
nefericire, generația noastră s-a obișnuit cu antisemitismul, iar generația
tânără știe și e interesata tot mai puțin de subiect. Conform unui sondaj de
opinie publicat în Statele Unite în 2018, cu prilejul celor 70 de ani de
existență a statului Israel, memoria Holocaustului devine tot mai estompată în
Statele Unite. De exemplu, 66% dintre tinerii americani și 41% din întreaga
populație a Americii nu știu că Auschwitz a fost un lagăr de concentrare pentru
evrei pe vremea lui Hitler. De asemenea, subiectul devine de tot mai puțin
interes atât la americanii vârstnici, cât și la cei tineri. În plus, 11% dintre
americani nu știu nimic despre Holocaust, iar acest procent e de 22% la tinerii
americani.
Cu
toate că suntem mereu demonizați de presă, creștinii au rămas singurii prieteni
ai israelienilor. Două treimi din israelineii care trăiesc în Israel se
consideră "seculari" și puțin peste jumătate dintre ei se consideră
"tradiționali".
Israelul
pare să aibă tot mai mulți dușmani și tot mai puțini prieteni. Occidentul nu
mai e un aliat de bază al Israelului așa cum a fost cu zeci de ani în urmă.
Asta se datorează, cum scriam săptămâna trecută, influenței secularismului în
Europa. Și asta explică de ce, ironic vorbind, Benjamin Netanyahu se simte ca
la el acasă mai mult în România, Ungaria ori Polonia decât în Germania, Franța
ori Marea Britanie.
Situația
este identică și în Statele Unite. Creștinii Americii sunt printre puținii
prieteni autentici pe care Israelul îi mai are. Prietenia aceasta se reflectă
și în decizia Administrației Trump de a muta ambasada SUA de la Tel Aviv la
Ierusalim. De fapt, SUA a fost și prima țară din lume care, în 1948, a
recunoscut Israelul. Notăm că și România exprimă simpatii similare și consideră
mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim. Ar fi, zic eu, o
decizie de salutat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.