În prima parte a comentariului meu privind rolul științei în lumea post-COVID afirmam că cei care au transformat știința într-o religie seculară vor continua denigrarea creștinilor și vor continua să-i numească "anti-science / anti-știință". Avem motive bine întemeiate să anticipam lucrul acesta, dar să ne și pregătim.
Aminteam deja că în martie New York Times ataca creștinii ca fiind "anti-science / anti-știință", și "science-deniers / persoane care neagă știința". Ziarul afirma că prezența creștinilor în Administrația Trump e responsabilă pentru extinderea pandemiei în SUA. Să fie oare așa? Nu tocmai. Istoria dovedește, dimpotrivă, că cei mai influenți oameni de știință din istorie au fost creștinii. Corect: creștinii, nu ateii, musulmanii, budiștii, animiștii etc.
Specialistul Administrației Trump în coronavirus, Dr. Anthony Fauci, e catolic practicant, interesul lui în medicină fiind stimulat tocmai de catolicismul pe care îl practică. O mulțime din spitalele Americii au fost fondate de confesiuni religioase și încă poartă numele grupurilor creștine care le-au fondat: "Presbyterian", "Methodist", "Baptist", "Adventist" ori "Catholic".
La fel și spitalele evreiești. De fapt, aceste spitale au fost primele spitale deschise în America înainte ca statul secular să-și asume responsabilitatea pentru sănătatea cetățenilor.
Același lucru s-a întâmplat și în România, unde primele spitale fondate în Muntenia și Moldova au fost cele caritabile și creștine.
Menționez aici și pe Dr. Francis Collins, omul de știință care a descoperit codul genetic, și el fiind un creștin autentic. La fel Isaac Newton, Pascal și alții. Mai puțin cunoscut este și faptul că majoritatea oamenilor de știință care primesc Premiul Nobel pentru știință sunt creștini.
Marginalizarea creștinilor în vremea pandemiei e intenționată și argumentele împotriva lor bazate pe știință sunt false. Ele sunt, însă, desemnate să pregătească terenul pentru marginalizarea și mai pronunțată a creștinilor în era post-COVID 19.
Meritul creștinilor este că ei înțeleg importanța științei. Altfel nu ar investi miliarde de dolari în știință și cercetare. O fac, însă, pentru binele comun. Meritul lor adițional este, că, în umilința lor, ei își dau seama că știința e limitată în abilitățile și puterea ei de a înțelege totul. Îi recunosc limitele obiective. De aceea își pun credința și încredințarea finală în Dumnezeu, Autorul "științei".
În contrast, știința promovată în extremis de seculariști e arogantă, nu crede în limitele științei, nu combină cunoștința cu credința, și se bazează, orbește, doar pe ceea ce "știința" poate realiza. Din cauza cărora "scientism / științismul" foarte probabil va deveni unul din fundamentele lumii post-coronavirus.
Ceea ce, în final, nu va fi nimic nou. Vreme de 45 de ani, comuniștii României au transformat "știința" în idolatria cunoscută ca "socialism științific". Rusia comunistă a făcut la fel 70 de ani. Știm cu toții unde a ajuns România după 45 de ani de "știință" și respingerea credinței: ruine.
Nu mă îndoiesc că lumea post-COVID 19, în aroganța ei, va deveni și ea ruine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.