În liniștea dimineții mă gândesc la situația în care ne aflăm. Am convingerea că nimic din ceea ce trăim nu este la întâmplare, iar Dumnezeu nu și-a abandonat scopul cu privire la noi. Oare am învățat ceva în aceste săptămâni în care refrenul principal a fost #StămAcasă? Oare am devenit mai buni, mai atenți cu cei din familie, mai sensibili la nevoile semenilor noștri, mai puțin sofisticați? Oare am reevaluat misiunea bisericilor noastre în comunitățile în care trăim sau am rămas cu gândul doar la "bisericile închise"?
Oare ne este dor unii de alții, de părtășia sfinților, de închinarea comunitară sau tânjim doar după programe, confortul clădirilor și entertainment-ul nostru? Care este oare viitorul bisericii în lumea post-coronavirus? Oare suntem dispuși să ne adaptăm pentru a putea sluji eficient nevoilor noi din timpul izolăii și al celor care vor apărea după relaxarea unor restricții? Oare suntem determinați să nu renunțăm la viziune, scop și la valori, în ciuda dificultăților? Oare suntem dispuși să adoptăm decizii noi, să încercăm metode noi și să lansăm proiecte noi?
Oare pasiunea noastră pentru ceea ce facem în viață în general și pentru lucrarea de slujire a bisericii în special a crescut în această perioadă? Oare ce se poate face pentru a preveni scădera pasiunii și a dedicării în această perioadă restrictivă? Știind că Dumnezeu este suveran si că nici această pandemie nu a venit fără voia Lui, mă gândesc dacă nu cumva timpul acesta ne pregătește pentru următoarele decenii? Oare Biserica va mai fi cum ne-am imaginat-o noi până acum? Oare vom redescoperi simplitatea și puterea creștinismului de la început?
În liniștea dimineții de luni, mă gândesc că nu sunt singurul preocupat de aceste întrebări. Și mă gândesc că Dumnezeu ne va lumina să găsim și răspunsurile...
Samy Tuțac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.