Se spune că un
vânător de păsări a prins o pasăre extrem de frumoasă și era gata s-o omoare și
s-o împăieze. În momentul în care i-a pus cuțitul la gât, cumva, spre marea lui
uimire, pasărea a vorbit: "Te rog cruță-mi viața pentru că am puișori în
cuib. Dacă îmi vei arăta milă, îți voi împărtăși trei sfaturi simple de o inestimabilă
utilitate pentru tine." Vânătorul s-a gândit că mai sunt multe alte păsări
de prins și împăiat în pădure. Aceasta era totuși deosebită din moment ce putea
vorbi. Cine știe ce înțelepciune divină pot învăța de la ea! Așa că i-a promis
păsării că-i cruță viața numai dacă este de accord că sfaturile sunt bune.
Pasărea i-a împărtășit cele trei sfaturi:
"Indiferent cine
îți spune, nu crede ceva care nu are sens;
"Nu regret
niciodată că ai făcut o faptă bună” și
"Niciodată să nu
aspiri la un țel ce nu poate fi îndeplinit."
Prinzătorului de
păsări i-au plăcut cele trei sfaturi. În trecut crezuse o grămadă de declarații
absurde ale unor oameni importanți. Când a fost generos a avut pierderi
financiare și a regretat. Deasemeni a uitat de multe ori cât de limitate îi
erau propriile puteri umane pe când încerca acțiuni imposibile. Astfel, el nu a
putut decât să laude pasărea, "Bravo, bune sfaturi, întradevăr!" și
i-a dat drumul.
Abia ce și-a luat
zborul, de îndată ce s-a așezat pe o ramură mai înaltă a copacului, pasărea a
început să-l insulte. "Prostule, idiotule, de ce mi-ai dat drumul? In
burtă duc un diamant prețios. Dacă mă omorai, ai fi fost bogat pe viață!"
Auzind asta, vânătorului i-a părut rău imediat că a eliberat pasărea. A început
să se cațere în copac să prindă din nou pasărea care zbura mai sus și mai sus.
În sfârșit, o mișcare greșită și vânătorul a căzut și și-a rupt picioarele. În
timp ce gemea în mari dureri, abia putându-se mișca, pasărea s-a apropiat,
bătându-și joc de el: “Cum poate cineva să fie mai prost ca tine?
Ți-am dat trei
sfaturi pe care le-ai apreciat ca fiind excelente. Cum ai putut să nu le urmezi
măcar cinci minute? Primul meu sfat pentru tine a fost să nu crezi nimic care
pare absurd, indiferent cine îți spune. Cum ai putut să crezi că în stomacul
unei păsări se poate gasi o piatră prețioasă? Ți-am mai spus să nu regreți
niciodată că ai făcut o faptă bună. Mi-ai dat drumul. De ce ți-ar părea rău?
Deasemeni te-am sfătuit să nu te forțezi pentru ceva prea înalt. Cum ți-ai
putut închipui că ai putea să prinzi o pasăre cu mâinile goale? De ce te-ai
cățăra în copac să prinzi o pasăre? Ești necugetat!"
Nenumărați creștini
spun rugăciunea "Tatăl Nostru". Daca nu ar fi fost și ei induși în
eroare de politicieni, de evoluționiști fără minte care pretind că lumea a
apărut prin ea însăși, chiar și de propaganda ateistă, ce fericiți ar mai fi!
Dar noi ne asemănăm vânătorului de păsări. Când spunem "Tatăl nostru"
fața voastră ar trebui să strălucească de bucurie. Nu sunteți orfani ci aveți
un Tată. Am cunoscut copii care au crescut ca orfani in timp ce tatăl lor era
în închisoare. Când a fost totuși eliberat, numindu-l "tată" pentru
ei era ceva special,diferit. Tonul trăda o bucurie fără margini. Ei deveniseră
ca și ceilalți copii, și ei aveau de acum un tată. Creștinii au un Tată. Ei nu
sunt niciodată singuri, abandonați. Dumnezeu, ca cel mai bun Tată, are grijă de
ei. "De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele
celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după
planul Său." scrie Apostolul Pavel în Epistola către Romani 8:28. El a
fost întemnițat, de câteva ori, aproape a fost ucis, și totuși l-a recunoscut
pe Dumnezeu ca Tatăl său. Credeți într-adevăr primele cuvinte ale rugăciunii și
o pace profundă vă va inunda sufletul.
Un căpitan de vas,
pentru a-i face o plăcere, și-a adus fetița la bord. Pentru că știa că va fi
ocupat, a adus pe vas și ingrijitoarea fetiței. În mijlocul oceanului s-a
stârnit o furtună puternică și vasul părea gata să se răstoarne. Căpitanul a
ordonat pregătirea bărcilor de salvare. Tremurând plină de spaimă,
îngrijitoarea a dat buzna în cabina principală să trezească copilul:
"Repede, îmbracă-te, vasul se scufundă!" Copilul s-a frecat la ochi,
întrebând: “Unde este tata?" "Tatăl tău este pe puntea căpitanului,
unde în altă parte din moment ce el este căpitanul!" Atunci fata i-a
replicat râzând, "Fii pe pace. Cum poate un căpitan să lase vasul să se
scufunde cu propria fiică la bord?"
Avându-l ca tată pe
Creatorul Lumilor putem fi liniștiți în pace. Viața vostră nu se va sfârși în
pierzanie. Chiar și cărând o cruce de-a lungul vieții, noi creștinii credem că
viața va fi urmată de o înviere glorioasă. Tatăl este întodeauna veghetor.
Asigurați-vă totuși că îl aveți pe Dumnezeu drept Tată. Nu este valabil pentru
toată lumea...Domnul Iisus a reproșat unor oameni răi: "Voi aveți de tată
pe diavolul; și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a
fost ucigaș; și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte
ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl
minciunii."(Ioan 8:44) Dacă în inima voastră este minciună, înșelăciune,
egoism, credință greșită, nu se poate spune ca sunteți fără de tată dar aveți
un tată greșit care își aruncă victimele în iad. Dacă te pocăiești, dacă crezi
că păcatele tale au fost iertate și ești gata să începi o viață nouă creștină
în dragoste și adevăr, atunci te-ai născut dintr-un nou Tată. Plin de bucurie
vei putea spune "Tatăl Nostru" cu conștiința faptului că Tatăl tău
este același Dumnezeu care a creat la început cerurile și pământul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.