In
ultimul an tata a alergat tot mai mult parca a simțit ca trebuie sa vestească
tot mai mult evanghelia, venea acasă și spunea doar atât: sunt obosit, am
obosit !
In
ultimele luni ne-am adunat mai mult ca altădată in familie, am avut seri de
rugăciune, am cântat “vreau lângă Dumnezeu sa fiu mereu” și ne spunea: fetelor
tare ma bucur sa va am lângă mine! Cu o zi înainte sa mearga la spital Eunice
l-a întrebat: tata de ce pe Moise Domnul nu l-a mai lăsat sa între in țara
sfânta și el a zis: dacă ar fi intrat și ar fi murit in țara sfânta s-ar fi
agățat prea mult de mormântul lui și ar fi făcut un idol, Domnul l-a chemat la
timp acasă.
Domnul
l-a chemat pe tata acasă la timp și a rânduit lucrurile in așa fel încât sa
plece așa cum era el, un om simplu.A sfârșit alergarea pe pământ și e in cer cu
Dumnezeu. Noi nu eram pregătiți , nu am fi fost niciodată dar stim ca tata era
pregătit , a plecat cu o fata atât de senina încât stim ca ne așteaptă in cer
la poarta lui Beniamin, unde ne-a promis ca ne vom revedea!
Pe
tata așa o sa mi-l amintesc mereu, cu Biblia in mana și pe picior de rugăciune!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.