Săptămâna trecută s-au împlinit 10 ani de când a fost lansată Declarația
de la Manhattan, pe 20 noiembrie 2009. A fost adoptată, după cum îi spune numele,
în Manhattan (New York) la o întrunire a mai multor lideri din toate
confesiunile majore ale Americii. De atunci a fost semnată de peste 550.000 de
persoane, un număr relativ mic, în opinia mea. Eu am semnat-o la câteva zile
după ce a fost lansată și vă ofer și vouă oportunitatea să o semnați în număr
cât mai mare:
Declarația de la Manhattan este o declarație a conștiinței creștine. A
fost redactată și adoptată la un moment critic în bătălia pentru valori din America,
când bătălia pentru familia naturală și creștină încă era in toi. Ea afirmă mai
multe principii creștine, inclusiv căsătoria naturală între un bărbat și o
femeie, dreptul la viață al copiilor nenăscuți, libertatea religioasă,
drepturile parentale, sanctitatea vieții, sanctitatea căsătoriei și a familiei
creștine.
Declarația de la Manhattan a inspirat și motivat creștinii din alte țări
să adopte declarații similare, Declarația de la Canberra (Australia),
Declarația de la Cape Town (Africa de Sud), Declarația de la Westminster (Marea
Britanie), Declarația de la Nashville (SUA), iar în România, ne-a motivat pe
noi, cei din AFR, să lansăm Declarația de la Timișoara. Sincer, suntem
dezamăgiți de numărul relativ mic de semnături care sunt date în sprijinul acestor
declarații, inclusiv pentru Declarația de la Timișoara care în noua ani, de
când a fost adoptată, nu a ajuns nici măcar la 15.000 de semnatari.
Declarațiile de tip Manhattan sunt foarte importante și relevante, mai
ales în epoca politicii identitare în care trăim.
Ele denotă existența unei comunități creștine separate care subscrie la
punctele esențiale din declarații. Ele ne afirmă identitatea noastră creștină.
Constituie un document cheie în jurul căruia se raliază creștinii care au
convingeri similare. Ele identifică și existența unui grup de oameni care se
împotrivesc curentului hedonist și deconstructivist cu care ne confruntăm de
mai bine de jumătate de secol.
Peter Costea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.