vineri, 25 octombrie 2019

Theodor Paleologu despre Referendumul pentru Familie, despre "căsătoriile homosexuale" și despre cât de esențială este reprezentarea creștinilor la vârful Statului (Interviu)

În cursa pentru Cotroceni s‑a înscris, surprinzător pentru foarte mulți, Theodor Paleologu. Pe măsură ce înaintăm în campanie, se vede că șansele lui cresc vertiginos deoarece a adus – pe lângă cel mai sclipitor și netrucat CV – o notă de sinceritate (prea abruptă, zic unii), o notă de umor (în exces, comentează alții), dar și un discurs creștin (prea apăsat, mormăie progresiștii). Despre crezul lui vorbim în cele ce urmează, cu toată sinceritatea și buna‑credință. Fiți atenți!

Despre Referendum, cu sinceritate & tristețe
Dragă Toader, mă adresez direct, fără ighemonicon în exces și fără false politețuri pentru doi oameni care se cunosc de atâta vreme… Așadar, intru direct în subiect: Ce‑ți veni, frate? De ce ai intrat în această cursă cu obstacole, când toți intelectualii de vază stau cuminți pe tușă, deocamdată?
Adevărul e că de șapte ani am început un proiect pe care îl știi foarte bine: Casa Paleologu. E o școală de studii umaniste, integrând studii clasice, religioase, filosofice, de retorică etc. Curricula clasică, pe scurt. Consider însă că sunt situații în care nu ai voie să te derobezi. Dacă se prezintă ocazia de a face ceva important, nu e bine să rămâi indiferent! Putem vorbi despre un semn al Providenței, e vorba despre o chemare pe care o simți în anumite momente. Eu am o viziune providențialistă asupra lumii…
Să lămurim, pentru publicul nostru creștin, implicat direct în cetate, chestiunea Referendumului pentru Familie și poziția ta de atunci. Așadar? Ce trebuie să știm sau să ne amintim despre acel eveniment și care a fost poziția ta?
Poziția mea este aceeași ca și atunci: m‑am dus și am votat „Da” la Referendum, am explicat public de ce anume, dar fără să mă implic foarte mult în campanie, pentru că mi s‑a părut prost ales momentul și că nu trebuie să dau nuiele adversarilor ca să te bată cu ele… M‑a surprins faptul că nu s‑a atins cvorumul, eu credeam că va fi depășit cu foarte puțin, dar nu s‑a întâmplat asta.
Ai declarat recent că te opui familiilor homosexuale.

Mă opun căsătoriei între persoane de același sex și adopțiilor. Asta nu înseamnă că te apuci să persecuți cuplurile homosexuale, e vorba strict de instituția căsătoriei aici. Or, eu consider că această instituție nu e  doar un drept, e un contract și e firesc să definești părțile contractante.
Reprezentarea creștinilor la vârful Statului este esențială
Care ar fi, în două cuvinte, mesajul pe care vrei să‑l adresezi creștinilor din România care ezită în fața urnelor?
Cunosc atitudinea asta, pe undeva refractară în fața urnelor, o înțeleg, dar nu cred că e bună, că ajută cuiva. Pentru că asta înseamnă să nu mai fii reprezentat, și câștigă ceilalți terenul lăsat liber chiar de… tine.
Crezi că poți fi un reprezentant al creștinilor la vârful Statului Român?
Da, absolut, categoric! Și al tuturor celor care consideră că faptul religios este esențial pentru existența umană. Țin să vorbesc și despre ce poți face în acest domeniu – aș putea scrie o carte. În primul rând, în materie de educație: eu cred că educația religioasă este esențială. E adevărat că nu se face foarte bine în școlile românești, dar nu se face bine nici altă materie… Nici literatura, nici fizica și nici religia. Studiul religiei este o componentă fundamentală în formarea unei minți. La fel, în relațiile Biserică – Stat, ele trebuie să fie mai transparente, mai clare, agreate de toată lumea, pentru a evita contestațiile și criticile nesfârșite. Și toate pornesc de la lipsa unei educații religioase minime.
Biserica trebuie și poate să fie un partener al Statului sau nu?
Categoric! În cazul României, nu sunt partizanul unei separări totale. În SUA , spre exemplu, funcționează altfel lucrurile, separația e totală, și viața religioasă e efervescentă acolo. În cazul nostru e nevoie de colaborare, dar Biserica trebuie să fie vigilentă în relația cu Statul, amestecul e periculos. În orice își bagă Statul nasul strică. Aici trebuie să avem mare grijă ca Statul să nu afecteze bunul mers, interior, al Bisericilor, al cultelor în general.
Pentru că nici nu avem parte de un Stat „obiectiv”, neutru, ci avem unul excesiv politizat!
E foarte adevărat!
Ce crezi că poți schimba, ca președinte, pe termen scurt? Dar pe viitor?

Guvernul, niscaiva ambasadori (râde). Mult mai profund: cred că președintele este un diplomat în exterior și în interior. El reprezintă România. În țară este prea multă dihonie, discordie, și asta de 30 de ani. Rădăcinile sunt în comunism, fără doar și poate. După 1989, România nu a reușit să se pacifice, e „o casă dezbinată”, cum a zis Iisus în Evanghelia lui Matei, „o casă dezbinată care nu poate dăinui”. E nevoie de un minim consens. Scopul bunei guvernări este pacea socială, dar asta nu se poate fără dreptate și fără adevăr.
Fragmente din interviul acordat publicației Lumea Credinței
A consemnat Răzvan BUCUROIU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.