O veste mai sumbra decat alta in fiecare zi pentru crestini. Ne vedem tot mai mici, mai incoltiti, ingrijorati pentru viitorul nostru dar mai ales al copiilor nostri… “oi in mijlocul lupilor” (un articol publicat in 26 Ianuarie 2019) dar acestor “oi duse la taiere” promisiunea ne este data ca “suntem mai mult deca biruitori” prin Pastorul oilor care ne iubeste. Puterea si biruinta aceasta stau chiar in slabiciunea aparenta ochiilor oamenilor, in smerenia la care Dumnezeu isi cheama poporul Sau….
1. Atat timp cat avem chemarea lui Isus pentru post si rugaciune noi inca suntem chemati sa ne smerim (Matei 9:15). Postul si smerenia merg mana in mana. Avem: rugaciune staruitoare (Fapte 1:14), cutremuratoare (Fapte 4:31), necurmata (Fapte 12:5), rugaciuni cu post (Fapte 15:30), rugaciuni fierbinti (Iacov 5:17) si rugaciuni “sacaitoare” (Luca 18:1-8). Tot ce au aceste rugaciuni in comun este pasiunea, agonia, povara. Cand acestea se resimt in inima poporului lui Dumnezeu apare starea de smerenie care ne impinge sa cautam fata Domnului pentru natiune.
2. Chemarea din 2 Cronici 7:14 de a ne smeri si ruga este adresata “poporului Meu, care poarta numele Meu” nu necredinciosilor. Noi suntem parte a problemei, noi suntem “o preotie imparateasca” (1 Petru 2:9). Ca si preoti avem datoria sa mijlocim pentru popor, pentru natiune… Daca noi nu, cine sa o faca? Daca biserica, care este trupul lui Hristos formati din pacatosi mantuiti, nu se indentifica cu semeni nostri de pacatosi pierduti , atunci cine sa o faca, ingerii? Daniel s-a inclus pe el insusi in rugaciunea de marturisire (Daniel 9:5), Ezra la fel (Ezra 9:6), Neemia la fel si el (Neemia 1:4), Pavel s-a vazut cel mai mare dintre pacatosi (1 Timotei 1:15)… Ce facem noi, ca nu suntem mai sfinti decat ei…? Sa nu ne vedem parte a problemei este sa cadem in aceeasi aroganta cu fariseul care ii multumea lui Dumnezeu ca este deasupra pacatosului (Luca 18:9-14)
3. Firea trebuie sa isi stie locul. Atat timp cat firea nu este eradicata noi suntem chemati sa umblam smerit cu Dumnezeul nostru (Mica 6:8, 1 Petru 5:6). Ultimul lucru care firea si-l doreste este sa se smereasca. Sti daca esti in fire sau in Duh dupa cum raspunzi chemarii de smerire. “Isus n-a crezut de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu ci S-a dezbracat de Sine insusi,… S-a smerit…” (Filipeni 2:7,8). El ne-a spus ca cel mai mic va fi mai mare (Luca 22:26) si ne-a cerut sa-L urmam aplecati cu jugul Lui pe umeri (Matei 11:29).
Factorul comun al tuturor trezirilor a fost rugaciunea agonizatoare. Evidenta lucrarii Duhului Sfant atat pentru penticostal si cat si pentru baptist este ca Duhul ne apleaca. El nu ne va permite sa stam drepti, falnici si mandri pentruca acesta este principiul Sau de lucru “trebuie ca El sa creasca si eu sa ma micsorez” (Ioan 3:30). Unde Duhul stapaneste Hristos este inaltat si firea rastignita.
4. Smerenia este singurul mod prin care Hristos traieste in noi. In viata crestina normala Isus nu face echipa buna decat cu cei care sunt in acelasi jug cu El, merg in pas cu El, simt povara care El o simte si lacrimile care El le plange pentru cei pierduti… Vrem manifesterea Lui? Ea nu vine decat cu o cruce si un jug care ne vor smeri in rugaciune pentru noi si cei din jurul nostru…, si apoi cine stie daca trezirea totusi nu va veni…
Indatorat Lui,
Daniel Miheț
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.