Gabriel Popa 🔴 Illinois devine cel de-al patrulea stat american în care studierea istoriei homosexualității devine obligatorie în școlile publice...

Mai țineți minte cum Partidul Comunist în România modificase istoria predată în școli și preda o istorie în cea mai mare parte inventată a comuniștilor români? Partidul Comunist, la 1945, avea în România în jur de 800 de membri. Cu toate acestea, comuniștii reușiseră doar un deceniu mai târziu să-i facă pe toți comuniști, până la Traian și Burebista, în istoria oficială predată în școli. Eminescu era un (proto)comunist, prin „Împărat și Proletar”; tot Evul Mediu al Țărilor Române era marcat de „lupta de clasă” a țăranilor împotriva „ciocoimii”; și așa mai departe.

Se spunea ceva în această istorie despre zecile de milioane de victime ale Gulagului stalinist? Sau despre sutele de milioane de victime ale ingineriei sociale reprezentată de Marele salt înainte al lui Mao? Sau despre ororile închisorilor comuniste? Evident, nu se spunea nimic. Se spunea doar că Vasile Roaită ar fi murit cu mâna pe sirenă, în timpul grevei feroviarilor din 1933; Vasile Roaită a fost făcut UTC-ist post-mortem și a fost așezat în panteonul eroilor comuniști; însă în ciuda faptului că însuși Gheorghiu Dej critica acest mit, această legendă cu Vasile Roaită, numind-o „o poveste”, ea s-a perpetuat și a fost predată în școli, până la Revoluție și chiar și după.

Dacă vă veți uita în această „istorie a homosexualității”, ce veți descoperi? Veți descoperi, de exemplu, că Michelangelo ar fi fost homosexual. Ba, mai mult, că valoarea creațiilor sale se datorează nu muncii sale imense sau geniului, ci „genei gay” pe care ar fi avut-o. Sau veți descoperi că soldații spartani de la Termopile ar fi fost toți, fără excepție, homosexuali. Și că eroismul lor se datorează nu pregătirii militare excepționale pe care o aveau grecii, curajului, echipamentului, folosirii terenului, sau patriotismului acestora; ci „genei gay”.

Credeți că se spune ceva în această istorie despre toate minciunile care alcătuiesc în fapt grosul propagandei LGBT? Credeți că se spune pe undeva că „gena gay” este o minciună științifică – sau măcar că este o ipoteză foarte controversată în cercurile științifice? Credeți că se spune că „orientarea sexuală” se poate, de fapt, schimba – fapt atestat de zeci de studii despre subiect și de mii de mărturii ale unor foști „gay” care au reușit să renunțe la acest viciu? Credeți că se spune ceva despre tulburările psihice pe care le suferă homosexualii (într-o măsură mult mai mare decât cei care nu împărtășesc acest viciu) sau despre abuzul de droguri? Credeți că se spune ceva despre promiscuitatea sexuală, și despre gradul uriaș de boli cu transmitere sexuală și alte boli grave asociate cu aceste comportamente? Credeți că se spune ceva despre copiii educați în așa-zisele „familii gay”, care se confruntă cu numeroase probleme, în primul rând psihologice, dar și sociale? Sau despre faptul că o treime dintre copiii abuzați sexual de bărbați sunt băieți; și că mulți dintre pedofili recunosc că sunt și „gay”? Credeți că se spune ceva despre faptul că relația h0m0sexuală NU este deloc identică cu cea heterosexuală – și că este foarte puțin probabil ca un „gay” să-și asume, în fapt, o relație pe termen lung; și că relațiile monogame exclusiviste (cu un singur partener, pe termen lung) aproape că nu există la homosexuali?

În sfârșit, credeți că se spune ceva despre faptul că în cuplurile de homosexuali și lesbiene, violența domestică este de aproape de două ori mai mare decât în cuplurile heterosexuale, și că, prin comparație cu heterosexualii, este mult mai probabil ca un homosexuali sau o lesbiană să fie abuzați de către partener? Evident, nu se va spune nimic; se va spune doar că eforturile de schimbare a „orientării sexuale” sunt nocive și imorale (o minciună; de exemplu, Robert Spitzer, psihiatru pro-gay, a constat că schimbarea este reală și nu există nicio consecință negativă); că „the kids are all right” (o altă minciună – există studii făcute de homosexauli care încearcă să o cultive, însă acestea sunt marcate, după cum se arată în mai multe metaanalize, de o mulțime de erori metodologice); și că „gay-ii” sunt puternic dezavantajați și discriminați în societatea actuală (o altă mare minciună – în ceea ce privește educația și veniturile, numeroase studii demonstrează că nu se poate nicidecum vorbi de un dezavantaj din aceste puncte de vedere.)

S-a spus că „ciuma curcubeelor” este mai rea decât „ciuma roșie”, și că această „ciumă a curcubeelor” ne spală tuturor creierele; începând cu copiii. Deocamdată, asistăm din nou la marșul devastator al „progresului”. Care, la fel ca în vremea comunismului, are grijă să își propage minciunile punând stăpânire pe mass-media, pe instituții, dar mai ales pe educație.

Gabriel Popa