Săptămâna aceasta au fost desemnați patru occidentali pentru patru poziții de vârf în Uniunea Europeană. Nici un est european printre ei. E regretabil că această practică, deja veche de aproape 20 de ani, este încă la modă.
Țările est europene au început să adere la Uniunea Europeană cu aproximativ două decenii în urmă. Cu toate acestea, est europenii nu dețin și nu au deținut niciodată nicio funcție de vârf în instituțiile Uniunii Europene. Ceea ce dovedește că pentru occidentali (și deopotrivă și pentru americani), Europa se termină la porțile Vienei, locul în care est europenii au luptat din greu, murind cu miile în 1683, pentru ca turcii să nu cucerească poarta de acces la Europa Occidentală.
Am mai scris despre acest subiect pe parcursul campaniei electorale. În opinia mea, România și est europenii sunt nedreptățiți în multe privințe în raport cu Uniunea Europeană. Alocarea consistentă a pozițiilor de vârf în Uniunea Europeană exclusiv occidentalilor, dovedește lucrul acesta.
Ministrul german al Apărării, Ursula von der Leyen, a fost nominalizată în funcția de Președinte al Comisiei Europene. Primul Ministru al Belgiei, Charles Michel, a fost desemnat în funcția de Președinte al Consiliului Uniunii Europene. Christine Lagarde, Secretar al Fondului Monetar Internațional și fostul Ministru de Finanțe al Franței, a fost desemnată în funcția de Președinte al Băncii Europene. Iar spaniolul Josep Borrell, Ministrul de Externe al Spaniei, a fost desemnat în funcția de Ministru de Externe al Uniunii Europene.
De ce nici măcar una dintre aceste funcții nu a fost alocată unui est european? Înțeleg politicul, pragmaticul și negocierile care au loc pentru a desemna persoane pentru aceste funcții importante. Dar factorul mai convingător este că occidentalii s-au obișnuit să fie ei mereu în funcțiile de conducere, iar restul lumii să fie de acord cu asta.
Și într-un sens asta e și de înțeles. Occidentalii au demarat Uniunea Europeană și instituțiile premergătoare ei. Est europenii nu au participat pentru că trăiau sub comunism. Până acum 20 de ani sau cam așa ceva, ei nu au participat la negocierile, discuțiile și tratativele pentru alocarea influenței și puterii în Uniunea Europeană.
În opinia mea, lucrurile trebuie să se schimbe. Dacă facem parte dintr-o Uniune, Uniunea trebuie să reflecte diversitatea membrilor care o compun. O diversitate care trebuie reflectată la toate nivelele și structurile europene, inclusiv diversitatea geografică a Uniunii. Din nefericire, nominalizările dovedesc, în plus, că Europa continuă să fie divizată între Est si Vest. Nu doar valoric, ci și politic.
Ursula von der Leyen, de exemplu, susține redefinirea instituției familiei, căsătoriile între persoane de același sex, cât și adopțiile copiilor de către homosexuali.
Blogosfera zice că aici ar fi mâna lui Macron. Că el ar fi făcut lista țărilor care să dețină aceste funcții cheie în Uniunea Europeană. Ceea ce ar fi contrar Tratatului de la Lisabona conform căruia alegerea Președintelui Comisiei Europene trebuie să reflecte rezultatele alegerilor europarlamentare.
Rămâne de văzut dacă și Parlamentul European va face la fel. Președintele Parlamentului European trebuie ales cu acordul prealabil al Consiliului Europei, o ciudățenie care denotă deficitul democratic cu care Uniunea Europeană încă se confruntă, la 40 de ani de la formarea Parlamentului European.
Peter Costea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.