Tapio Puolimatka este profesor de teoria și tradiția educației la Universitatea din Jyvaskyla, Finlanda, și lector de filozofie practică la Universitatea din Helsinki.
Deși practicienii săi pot fi bine intenționați, educația sexuală explicită nu oferă o soluție exploatării sexuale. Dimpotrivă, este parte a problemei, din moment ce nu dezvoltă capacitatea elevilor de a diferenția între dragostea autentică și exploatarea sexuală.
Îi face educația sexuală explicită pe copii mai vulnerabili la exploatarea sexuală?
Exploatarea sistematică a 1.400 de copii în Rotherham între 1997 și 2013 [1], la fel ca și abuzul răspândit al copiilor din alte orașe britanice, a declanșat anchete serioase. Rezultatele acestora au fost analizate de Norman Wells, director al organizației Trustul pentru Educația Familiei (Family Education Trust), în cartea sa „Neprotejați: Normalizarea relațiilor sexuale timpurii expune copiii și tinerii la riscul exploatării sexuale” (Unprotected: How the normalization of underage sex is exposing children and young people to the risk of sexual exploitation).
Conform cu definiția dată de guvernul britanic, exploatarea sexuală a copiilor apare atunci când un individ sau un grup profită de un dezechilibru de putere pentru a forța, manipula sau păcăli un copil cu scopul angajării într-o activitate sexuală (a) în schimbul a ceva ce victima dorește sau necesită, și/sau (b) pentru avantaje financiare sau creșterea statutului făptuitorului. Infracțiunea se produce chiar dacă activitatea sexuală apare ca fiind consensuală.
Wells se referă și la cercetarea lui Alexis Jay despre Exploatarea sexuală a copiilor din Rotherham între 1997 și 2013, conform căreia, copii cu vârste de la 11 ani au fost:
- Violați repetat,
- Traficați în alte orașe,
- Răpiți, bătuți și intimidați,
- În unele cazuri, stropiți cu benzină și intimidați că vor fi incendiați,
- Amenințați cu arma de foc,
- Făcuți să asiste la violuri și amenințați că vor fi următoarele victime.
Autoritățile din Rotherham s-au complăcut în această situație din cauza faptului că au asumat că acești copii făcuseră o alegere de viață. Cercetarea a subliniat „a fost presupus că de la 11 ani acești copii au avut relații sexuale consensuale când ei de fapt erau violați și abuzați de adulți.” Preocupările unor părinți au fost respinse de autorități: în două cazuri… tații au luat urma fiicelor lor și au încercat să le scoată din casele în care erau abuzate, dar au fost arestați de poliția chemată la fața locului”. Asistenții sociali au crezut că părinții erau incapabili să accepte că fiicele lor „au crescut”.
Conform lui Wells, „educația sexuală explicită” a creat în acești copii așteptări referitoare la experimentarea unor relații sexuale pasagere. În acest fel, exploatarea sexuală a putut trece neobservată și tinerii vulnerabili au fost lipsiți de protecție.
În prefața la cartea lui Wells, David Paton, profesor la Școala de afaceri de la Universitatea din Nottingham conchide:
Avem imaginea clară a unei culturi în care activitatea sexuală foarte timpurie a ajuns să fie considerată ca o parte normală a maturizării și văzută ca relativ inofensivă câtă vreme este consensuală. Combinat cu politici oficiale de încurajare a distribuirii confidențiale de contraceptive minorilor, devine clar că actuala abordare care țintește îmbunătățirea sănătății sexuale a tinerilor a facilitat și perpetuat adesea abuzarea sexuală a acestora.
Paton argumentează că „politicienii și profesioniștii care lucrează în domeniul sănătății sexuale nu au nicio scuză să ignore dovezile.” Acestea sunt acuzații serioase.
Dar ce, mai exact, condamnă Paton și Wells? Ce este atât de rău la educația sexualăexplicită?
Separarea sexualității de dragoste și moralitate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.